Prin Ordinul nr. 4343/2020, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 492 din data de 10 iunie 2020, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1^1), art. 56^1 şi ale pct. 6^1 din anexa la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, privind violenţa psihologică – bullying.
Definirea bullying-ului și cyberbullying-ului
Conform definiției din Normele metodologice, violenţă psihologică – bullying este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale. Este de menționat faptul că sunt excluse termenului de violenţă psihologică – bullying relaţiile violente dintre adulţi şi copii şi relaţiile violente între adulţi în cadrul unităţii de învăţământ.
În completare, violenţă psihologică cibernetică sau cyberbullyingul constă în acţiuni care se realizează prin intermediul reţelelor de internet, calculator, tabletă, telefon mobil şi poate cuprinde elemente de hărţuire online, alături de un conţinut ilegal şi/sau ofensator care se referă la orice comportament mediat de tehnologie, identificat în spaţiul de social-media, website-uri, mesagerie. Această formă de violenţă nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu un conţinut abuziv/jignitor/ofensator, aceasta însemnând, de asemenea, şi excluderea deliberată/marginalizarea unui copil în spaţiul online, spargerea unei parole de cont personal de e-mail, derulate pe grupuri şi reţele de socializare online sau prin alte forme de comunicare electronică online.
Cine are atribuții în prevenirea violenţei psihologice – bullying?
Prevenirea violenţei psihologice – bullying în mediul educaţional se realizează în fiecare unitate de învăţământ în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 1.409/2007*) privind aprobarea Strategiei pentru reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar.
Intervenţia multidisciplinară în situaţiile de bullying se realizează interinstituţional, prin acţiuni de cooperare între instituţiile abilitate, precum unităţile de învăţământ, serviciile publice de asistenţă socială sau direcţiile de asistenţă socială, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, poliţie, precum şi în parteneriate promovate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu alte autorităţi publice centrale şi organizaţii neguvernamentale.
Membrii echipei multidisciplinare specializate, familia şi cadrele didactice contribuie la integrarea copilului-victimă, martor şi a copilului care manifestă un comportament agresiv în unitatea de învăţământ, respectând, în toate intervenţiile, interesul superior al copilului.
Pentru optimizarea prevenirii violenţei psihologice – bullying, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, se creează un grup de acţiune antibullying cu rol de prevenire, identificare şi soluţionare a faptelor de bullying, comise între elevi, prin acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice. Grupul de acţiune antibullying se dimensionează potrivit particularităţilor fiecărei unităţi de învăţământ, având maximum 10 (zece) membri. Din grupul de acţiune antibullying fac parte directorul unităţii de învăţământ, profesorul consilier şcolar, trei cadre didactice formate în problematica violenţei, inclusiv a violenţei psihologice – bullying, doi sau mai mulţi reprezentanţi ai elevilor, un reprezentant al părinţilor, reprezentanţi ai autorităţii locale.
Identificarea situațiilor cu potențial de violenţă psihologică – bullying
În identificarea situaţiei de violenţă psihologică – bullying, cadrele didactice trebuie să facă diferenţa între situaţiile accidentale, de mici şicane, abuz şi situaţiile violente repetitive şi intenţionate.
În vederea creării şi menţinerii unui mediu sigur şi pozitiv în şcoală, unităţile de învăţământ sunt obligate să identifice eventualele probleme/situaţii de risc, iniţiind propuneri cu privire la tipurile de prevenire şi intervenţie necesare, pe care, după aprobarea în consiliile de administraţie, le vor transmite inspectoratelor şcolare, în vederea avizării şi monitorizării.
Tipuri de măsuri pentru prevenirea violenţei psihologice – bullying
Activităţile de prevenire a violenţei psihologice – bullying se realizează în funcţie de specificul fiecărei unităţi de învăţământ, prin:
a) implementarea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unui plan şcolar de prevenire şi combatere a violenţei, a unor programe/proiecte/campanii cu scopul de creştere a coeziunii grupului de copii şi a comunităţii copii-adulţi, conştientizarea consecinţelor violenţei psihologice – bullying, eliminarea cauzelor/riscurilor/vulnerabilităţilor care ar putea determina producerea de astfel de comportamente;
b) desfăşurarea unor activităţi de informare şi conştientizare, în colaborare cu alte instituţii sau specialişti cu competenţe în domeniu;
c) promovarea unui climat educaţional care încurajează atitudinile pozitive, nonviolente şi suportive între membrii comunităţii de preşcolari/elevi şi adulţi, învăţarea şi exersarea empatiei, a interacţiunilor între aceştia, de tip câştig reciproc, implicarea participării preşcolarilor/elevilor de toate vârstele la toate deciziile care îi privesc şi promovarea acţiunilor de la egal la egal între preşcolari/elevi;
d) promovarea relaţiilor democratice între copii şi adulţi, prin toleranţă, respect, incluziune şi solidaritate;
e) implementarea de măsuri administrativ-organizatorice, care să contribuie la crearea unui mediu securizant din punct de vedere fizic şi emoţional pentru copii, în unitatea de învăţământ, precum montarea de camere de luat vederi, profesori de serviciu, asigurarea pazei spaţiilor educaţionale, dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării colaborării între copii, promovarea lucrului în echipă;
f) formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării personale şi al utilizării metodelor de disciplină pozitivă.
Sesizarea situațiilor de violenţă psihologică – bullying
Orice situaţie de violenţă psihologică – bullying sau suspiciune de violenţă psihologică – bullying face obiectul unei sesizări din partea oricărei persoane care se află în anturajul preşcolarului/elevului, respectiv părintele, un membru al familiei, un alt copil sau un adult sau de către victima însăşi, către un cadru didactic de referinţă din unitatea de învăţământ: educator/învăţător/diriginte/profesor/consilier şcolar/director sau personal auxiliar.
Orice preşcolar/elev care are suspiciuni privind o situaţie de violenţă psihologică – bullying asupra unui coleg are obligaţia de a sesiza un cadru didactic de referinţă din unitatea de învăţământ: educator/învăţător/diriginte/profesor/consilier şcolar/director/altă persoană din şcoală. Mai departe, cadrul didactic/personalul auxiliar din unitatea şcolară sesizat cu situaţia de bullying este obligat să informeze de îndată directorul unităţii de învăţământ, care are obligaţia de a convoca, pentru analiza situaţiei, persoanele cu competenţe în problematica violenţei, inclusiv a bullyingului.
În situaţia în care, în cadrul unităţii de învăţământ, nu este disponibilă sau nu există o persoană cu competenţe în problematica violenţei, inclusiv a bullyingului, responsabilitatea îi revine cadrului didactic care a fost sesizat, profesorului, consilierul şcolar şi directorului.
În cuprinsul Normelor Metodologice există o serie de informații/instrumente utile, precum Fișa de identificare a violenţei psihologice – bullying în mediul şcolar sau infografice în vederea instruirii cadrelor didactice.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe