Prin Decizia CCR nr. 684/2018, publicată în Mon. Of. nr. 50/18.01.2019, referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic [cu referire la art. 109 alin. (3), (4), (6)-(11), (13) şi (14) din O.U.G. nr. 195/2002] din Legea pentru modificarea art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea Constituțională a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi a constatat că dispoziţiile articolului unic [cu referire la art. 109 alin. (6)-(11), (13) şi (14) din O.U.G. nr. 195/2002] din Legea pentru modificarea art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale.
Elementele de noutate introduse prin Legea de modificare a art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 vizau:
– obligativitatea instalării dispozitivelor destinate măsurării vitezei exclusiv pe autovehicule care prezintă înscrisurile şi însemnele distinctive ale poliţiei rutiere şi care sunt poziţionate vizibil [alin. (4) fraza întâi şi fraza a treia teza întâi];
– obligativitatea utilizării dispozitivelor de tip pistol, destinate măsurării vitezei, la o distanţă maximă de 10 metri de autovehiculele care prezintă înscrisurile şi însemnele distinctive ale poliţiei rutiere [alin. (4) fraza a doua];
– obligativitatea purtării uniformei cu înscrisuri şi însemne distinctive de către poliţiştii rutieri şi poliţiştii de frontieră cu ocazia utilizării dispozitivelor de măsurare a vitezei [alin. (4) fraza a treia teza a doua];
– obligativitatea presemnalizării prezenţei, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere şi a dispozitivelor radar tip pistol, prin panouri de atenţionare, postate mai înainte pe sensul de mers, cu minimum 500 m în localitate şi cu minimum 2.000 m în afara localităţii, dar nu mai mult de 1.000 m în localitate şi 4.000 m în afara localităţii [alin. (6)], panouri care se asigură şi se montează de către administratorul drumului public, la solicitarea poliţiei rutiere [alin. (7)].
– din coroborarea dispoziţiilor alin. (8)-(10) ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma modificată prin legea criticată, reiese că nerespectarea obligaţiilor mai sus menţionate de către organele poliţiei rutiere, cu ocazia constatării contravenţiilor cu privire la faptele care încalcă dispoziţiile legale privind limitele de viteză, atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi sancţionarea poliţistului, în condiţiile art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
Constatările Curții Constituționale
În ceea ce priveşte modalitatea de constatare a contravenţiilor constând în depăşirea vitezei maxime admise (pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus), Curtea a reținut că, prin natura lor, aceste contravenţii pot fi constatate – de către poliţiştii rutieri/de frontieră (în punctele de trecere a frontierei de stat a României) – numai prin mijloace tehnice, iar nu direct, întrucât respectivele fapte contravenţionale nu pot fi apreciate ex propriis sensibus de către agenţii constatatori.
Astfel, pentru toate contravenţiile săvârşite prin încălcarea limitelor legale de viteză, O.U.G. nr. 195/2002 prevede, în mod expres, în dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 4, lit. b) pct. 2, lit. c) pct. 3 şi lit. d) pct. 3, că depăşirea vitezei maxime admise este „constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic„, iar art. 6 pct. 20 din aceeaşi ordonanţă defineşte „mijlocul tehnic omologat şi verificat metrologic” ca fiind „dispozitivul care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei”.
Cerinţele metrologice şi tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aparatele utilizate la măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele trebuie să îndeplinească şi cerinţele aplicabile din Norma de metrologie legală NML 001-05 „Cerinţe metrologice şi tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal”.
Curtea a constatat că este întemeiată critica autorului obiecţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia soluţia legislativă privind obligativitatea presemnalizării prezenţei, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere şi a dispozitivelor radar tip pistol – care limitează activităţile poliţiei rutiere de aplicare a normelor legale privind viteza maximă admisă (pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus) la acţiuni presemnalizate – aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) – privind respectarea obligatorie a legilor şi securitatea raporturilor juridice – şi afectează protejarea dreptului la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, consacrat de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie.
În acest sens, Curtea a apreciat că soluţia legislativă criticată face ca aplicarea legislaţiei rutiere – sub aspectul respectării limitelor vitezei de circulaţie pe drumurile publice -, pe de o parte, să se îndepărteze de la scopul ei, care vizează siguranţa traficului rutier şi, în mod special, ocrotirea vieţii şi a integrităţii corporale a persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, iar, pe de altă parte, să fie lipsită, în mare măsură, de componenta sancţiunii.
Curtea a avut în vedere faptul că presemnalizarea obligatorie a prezenţei, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere, precum şi a dispozitivelor radar tip pistol este de natură să ducă la o practică de respectare a dispoziţiilor legale privind limitele de viteză numai în zonele presemnalizate ca atare.
În afara acestor zone presemnalizate, organele abilitate ale statului sunt însă, în mare măsură, lipsite de posibilitatea de a proteja interesul general cu privire la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, exercitarea prerogativelor privind constatarea şi sancţionarea încălcării normelor legale referitoare la limitele de viteză fiind mult limitată de impunerea unei totale vizibilităţi a activităţilor poliţiei rutiere de supraveghere a traficului rutier. Astfel, pe segmentele de drum public pe care nu sunt postate panouri de atenţionare referitoare la prezenţa dispozitivelor radar menţionate anterior, participanţii la trafic pot depăşi viteza legală, fără a se expune unui risc semnificativ ca respectivele contravenţii să fie constatate cu ajutorul dispozitivelor destinate a fi utilizate în regim de deplasare a autovehiculelor pe care sunt instalate, în condiţiile în care autovehiculele de patrulare, potrivit legii criticate, trebuie să prezinte înscrisurile şi însemnele distinctive ale poliţiei rutiere.
Soluţia legislativă mai sus menţionată nu este aptă, în opinia Curţii, să conducă la creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei rutiere, întrucât nu asigură conformarea conducătorilor de autovehicule la regimul legal de viteză prevăzut pentru întreg sectorul de drum respectiv. Dimpotrivă, obligativitatea atenţionării conducătorilor de autovehicule cu privire la acţiunile poliţiei rutiere de supraveghere şi de control privind respectarea dispoziţiilor legale referitoare la limitele de viteză pe drumurile publice este de natură să ducă la creşterea agresivităţii rutiere pe segmentele de drum public pe care nu sunt postate panouri de atenţionare cu privire la prezenţa dispozitivelor destinate măsurării vitezei precizate anterior, iar nu la diminuarea şi stoparea acestei agresivităţi.
Or, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, dispoziţiile acesteia au ca scop tocmai „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”.
Totodată, dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ stabilesc că „îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora”.
Curtea a reţinut, astfel, că scopul declarat al legislaţiei rutiere priveşte întreaga reţea de drumuri publice din România, şi nu doar acele segmente de drum public pe care s-ar instala respectivele panouri de presemnalizare, iar aducerea la îndeplinire a acestui scop este dată în competenţa organelor poliţiei rutiere.
Ţinând cont de scopul O.U.G. nr. 195/2002 [art. 1 alin. (2)], Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată, care limitează posibilităţile poliţiei rutiere de a supraveghea şi de a impune respectarea de către participanţii la trafic a dispoziţiilor legale cu privire la limitele de viteză, este de natură să creeze o stare de pericol pentru ordinea şi siguranţa publică – sub aspectul siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a constatat că prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie sunt încălcate prin dispoziţiile articolului unic [cu referire la art. 109 alin. (6)-(10) din O.U.G. nr. 195/2002] din Legea pentru modificarea art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care consacră soluţia legislativă privind presemnalizarea obligatorie a prezenţei, în zona drumului public, a dispozitivelor radar instalate pe autovehicule staţionare sau pe suporţii amenajărilor rutiere, precum şi a dispozitivelor radar tip pistol – prin panouri de atenţionare, ce se asigură şi se montează de către administratorul drumului public, la solicitarea poliţiei rutiere -, sub sancţiunea nulităţii absolute a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi a sancţionării poliţistului, în condiţiile art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a reținut că și criticile referitoare la dispoziţiile din legea criticată care vizează achitarea amenzilor contravenţionale aplicate în cazul încălcării normelor legale privind limitele de viteză, Curtea constată că dispoziţiile art. 109 alin. (11) şi (14) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma modificată prin legea dedusă controlului de constituţionalitate, aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, iar dispoziţiile alin. (13) al aceluiaşi text de lege încalcă prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
Și în privința dispoziţiilor art. 109 alin. (13) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma modificată prin legea dedusă controlului de constituţionalitate, care stabilesc eliberarea unei chitanțe de către agentul constatator în cazul achitării pe loc a amenzii aplicate, fără întocmirea unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, Curtea a constatat că acestea aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Selecție din cuprinsul Deciziei nr. 684/2018 realizată de
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” – specializat litigii de muncă și asigurări sociale