Nu atât prin substanța sa, cât mai ales prin nenumăratele variațiuni, munca a constituit în toate timpurile piesa fundamentală în dezvoltarea și evoluția umană și socială, aceasta contribuind la formarea megastructurilor socio-economice actuale.
În toate formele de desfășurare a procesului muncii, de închegare a relațiilor de muncă, celula de bază a acestora a constituit-o contractul individual de muncă, forma acestuia manifestând mai multe varietăți de-a lungul timpului.
În prezent, legislația definește contractul individual de muncă ca fiind convenția în temeiul căreia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii de către salariat. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.
Dispozițiile legale sunt ferme în a stabili că sub nicio formă clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
În cazul în care salariatul urmează să desfășoare activitatea în străinătate, Codul muncii impune angajatorului obligația de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, o serie de informaţii suplimentare prevăzute de lege.
Legislația muncii stabilește că vârsta minimă pentru a putea încheia un contract individual de muncă este de 15 ani. Ca atare, nu pot fi încadrați în muncă minorii care nu au împlinit vârsta de 15 ani și nici persoanele puse sub interdicţie judecătorească.
Minorul în vârstă de 15 ani împliniți poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
Potrivit Directivei 94/33/CE/1994 (de pus ancoră) privind protecția tinerilor la locul de muncă, prin munci uşoare se înţeleg toate muncile care, prin natura proprie sarcinilor pe care le presupun şi a condiţiilor specifice în care acestea sunt efectuate, nu pot aduce atingere securităţii, sănătăţii sau dezvoltării copiilor şi nu sunt de natură să aducă atingere frecventării de către aceştia a şcolilor, participării lor la programe de orientare sau de formare profesională aprobate de către autoritatea competentă sau aptitudinii de a beneficia de instruirea primită.
La împlinirea vârstei de 16 ani minorul dobândește capacitate de muncă.
Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.
Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.
Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.
Legea stabilește expres că este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” specializat litigii de muncă
