Procedura adopției, indiferent de tip, își are sediul materiei în Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată.
Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Adopția copilului major este una dintre modalitățile adopției prevăzute de lege.
1. Cine poate adopta un copil major?
Copilul major (care a împlinit vârsta de 18 ani) poate fi adoptat de către o persoană singură (necăsătorită) sau de către o familie adoptatoare care trebuie să fie obligatoriu soț și soție.
De asemenea, copilul major poate fi adoptat și de către soțul părintelui firesc sau adoptiv al adoptatului.
2. Cine nu poate adopta un major?
Nu poate adopta un copil, indiferent dacă este minor sau major:
a) persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
b) persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti;
c) persoana al cărei soț este bolnav psihic, are handicap mintal sau se regăsește într-una dintre situațiile de la lit. a) și b).
3. Consimțământul la adopție
În cazul adopţiei majorului (persoanei care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu), este necesar a fi acordat consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi cel al adoptatului.
Luarea, respectiv manifestarea consimțământului se realizează exclusiv în fața instanței de judecată odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Este important de precizat că odată ce copilul ce urmează a fi adoptat a împlinit vârsta majoratului, nu este necesar consimțământul părinților firești.
Cu alte cuvinte, lipsa consimțământului sau împotrivirea părinților firești la adopție nu prezintă nicio relevanță în soluționarea procedurii de adopție. De altfel, potrivit Legii nr. 273/2004, nici nu este necesară citarea părinților firești în proces, astfel că adopția poate fi efectuată și fără ca părinții firești să aibă cunoștință de procedură.
4. Este necesară obținerea atestatului de persoană sau familie aptă să adopte pentru major?
În procedura adopției majorului nu este necesară parcurgerea procedurii în fața direcției de asistență socială și protecția copilului pentru obținerea atestatului de persoană sau familie aptă să adopte. Un astfel de atestat nu este necesar nici în cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv al adoptatului.
Excluderea acestei condiții pentru adopție face posibilă derularea cu celeritate a procedurii în fața instanței de judecată și soluționarea în termen scurt a cererii de încuviințare a adopției.
5. Este necesară urmarea planului individual de protecție în cazul majorului?
În cadrul procedurii adopției copilului major, precum și a adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv nu este necesară parcurgerea planului individual de protecție organizat în cadrul Direcției de asistență socială și protecția copilului.
6. Este necesară încredințarea în vederea adopției?
În mod asemănător, în cazul adopției copilului major nu este necesară nici parcurgerea procedurii încredințării copilului în vederea adopției prevăzută de art. 43 și urm. din Legea nr. 273/2004.
7. Competența soluționării cererii de încuviințare a adopției
Cererile de încuviințare a adopției majorului se soluționează în fond de către Tribunalele în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului.
Cererile pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.
8. Cine poate introduce cererea de încuviințare a adopției?
Potrivit legii, cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare, în situaţia adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu (copilului major), şi, în cazul adopţiei copilului, de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
9. Acte necesare pentru declanșarea procedurii adopției majorului:
Pentru sesizarea instanței de judecată competente, este necesară formularea cererii de încuviințare a adopției motivată, la care să fie atașate, cel puțin, următoarele documente:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;
c) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;
d) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
e) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
f) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris.
În vederea dovedirii existenței relațiilor foarte strânse între copilul major și persoana sau familia adoptatoare, a implicării active a viitorului/viitorilor părinți adoptivi în creșterea și educarea copilului adoptat pot fi depuse și alte înscrisuri doveditoare, fiind admisibilă și necesară și proba testimonială (cu martori).
10. Judecarea cererii de încuviințare a adopției majorului
Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului.
Primind cererea, preşedintele instanţei ia măsuri pentru fixarea, de îndată, a primului termen de judecată, care nu poate depăşi 15 zile de la data înregistrării cererii, precum şi pentru citarea şi comunicarea cererii.
Întâmpinarea nu este obligatorie. Părţile au posibilitatea redactării de note privind susţinerile lor şi depunerii acestora la dosar până la primul termen de judecată.
În cazul amânării judecării cererii, termenul acordat nu poate depăşi 15 zile.
Prima instanţă se pronunţă prin sentinţă, pe baza înscrisurilor şi, în măsura în care acest mijloc de probă nu este suficient sau împrejurările cauzei o cer, pot fi administrate şi alte probe.
Pronunţarea hotărârii se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar redactarea hotărârii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare.
Hotărârea se comunică părţilor în termen de 48 de ore de la redactare.
Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
Hotărârile prin care se soluţionează cererea de încuviințare a adopției este supusă numai apelului în termen de 10 zile, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii adopţiei, unde termenul de apel este de 30 de zile.
Apelul poate fi exercitat de oricare dintre părţi, precum şi de procuror.
Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor, în camera de consiliu.
Hotărârile de încuviințare a adopției sunt executorii, dacă legea nu prevede altfel, de la data rămânerii definitive.
11. Ce costuri presupune încuviințarea adopției?
Este important de reținut că cererea de încuviințare a adopției este scutită de taxă judiciară de timbru.
Însă, pot fi antrenate cheltuieli privind onorariul de avocat, administrare probe ori altele asemenea, care sunt suportate de către persoana sau familia adoptatoare.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe”