JUDECĂTORIA BUFTEA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2320/2020
Şedinţa publică de la 24.04.2020
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: I_____ M____ F_____
Grefier: C_______ I___
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe contestatorul Ş_____ C_____ în contradictoriu cu intimata F____ B___ SA.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de şedinţă din data de 10.03.2020, parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 26.03.2020, la data de 09.04.2020, apoi la 24.04.2020, când a hotărât următoarele:
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti în data de 22.07.2019 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX , contestatorul Ş_____ C_______ a formulat în contradictoriu cu intimata F____ B___ S.A. , contestaţie la executare împotriva actelor de procedură emise în dosarul de executare silită nr. 15/2015 al B___ P______ M_____ şi P______ A____ V___ B______ C______ M_____, comunicate de terţul poprit APA N___, la data de 11.07.2019, solicitând constatarea nulităţii absolute a actelor de executare silită comunicate în data de 11.07.2019, constatarea nulităţii adresei de înfiinţare a popririi comunicate în 11.07.2019 şi a actelor subsecvente acesteia privind actualizarea debitului.
Arată că valoarea obiectului cererii este xxxxx CHF (xxxxx lei), taxa judiciară de timbru datorată fiind de 1000 de lei.
În motivare, a arătat că a încheiat un contract de credit cu P_ B___ S.A. având nr. xxxxxxxxx/30.06.2008, iar la data de 12.02.2015 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra a 1/3 din salariu. Prin Adresa nr. xxxxxxxx/10.07.2019 comunicată la data de 11.07.2019 către Apa N___ Bucureşti, s-a dispus actualizarea debitului în dosarul de executare silită. I s-a adus la cunoştinţă faptul că executorul a actualizat debitul din dosarul de executare, fiind mărită suma cu titlu de debit. Arată că actualizarea este nelegală întrucât executarea silită a fost încuviinţată pentru debitul datorat. Arată că a solicitat angajatorului o adeverinţă cu suma pe care a achitat-o cu titlu de debit şi urmează să o depună la dosar. Arată că nu cunoaşte ce reprezintă şi nici din ce se compune suma reprezentând debit actualizat, efectuată după 4 ani. creanţa actualizată nu are caracter cert, lichid şi exigibil. Conform art. 632 şi 662 C.pr.civ. Solicită şi înlăturarea cheltuielilor de executare calculate suplimentar pentru suma cu titlu de actualizare debit. Executorul nu a dovedit cuantumul acestor cheltuieli. Invocă Ordinul OMJ nr. 2550/C/2006. Arată că este competentă Judecătoria Sectorului 2, instanţa de la sediul terţului poprit.
Probe: înscrisuri.
A anexat înscrisuri (file 6-8).
Intimata F____ B___ S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare.
A arătat că între părţi s-a încheiat contractul nr. xxxxxxxxx/30.06.2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de xxxxx CHF pentru o perioadă de 120 de luni. A declarat scadenţa anticipată şi a demarat executarea silită. Arată că dobânzile penalizatoare se calculează conform titlului executoriu, iar sarcina probei îi revine contestatorului. Conform extrasului de cont nr. x/05.07.2019, contestatorul figura cu un debit în cuantum de xxxxx,98 CHF. Atât suma pentru care s-a început executarea silită, xxxxx,38 CHF, cât şi suma actualizată în cursul executării, xxxxx,98 CHF, au fost calculate conform dispoziţiilor contractuale. În contract este reglementat clar modul de calcul al creanţei.
Probe: înscrisuri.
Au fost anexate înscrisuri (file 16-30).
A achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 de lei (fila 39) şi a depus înscrisuri (file 40-42).
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare arătând următoarele: din iulie 2008 şi până în 2015 a achitat lunar ratele creditului conform graficului de rambursare, şi anume suma de xxxxx CHF până la data înfiinţării popririi pe salariu, rămânând de achitat suma de 3406 CHF. În data de 15.02.2015 a ajuns să figureze cu un rest de debit de xxxxx CHF, iar în 17.07.2019 cu un rest de debit de xxxxx CHF. Nu a primit notificare din partea băncii privind declararea scadenţei anticipate. Din februarie şi până în iunie 2019 a achitat conform popririlor, suma de xxxxx lei, rămânând de achitat o diferenţă de xxxxx lei. Cu toate acestea a primit înştiinţarea privind actualizarea creanţei la xxxxx de lei. Nu înţelege cum a fost calculată această sumă.
A fost anexat dosarul de executare (file 51-416).
În 07.10.2019 contestatorul a formulat completare a acţiunii prin care a solicitat în baza art. 712 pct. 2 C.pr.civ. să se constate caracterul abuziv al clauzelor cu privire la comisioanele din contractul de credit şi actul adiţional, respectiv: comision de acordare credit 5% din valoarea creditului, respectiv 813 CHF – art. 4, comision de rambursare în avans – art. 5, dobânda şi modul de calcul al dobânzii – art. 6 şi art. 8.
Precizează că valoarea contractului de credit este de xxxxx CHF = xxxxx lei. Solicită obligarea intimatei la restituirea sumei încasate cu titlu de comision de acordare şi a sumei încasate nelegal cu titlu de dobândă, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, de la data achitării şi până la data plăţii efective.
Cu privire la comisionul de acordare, arată că a fost încasat la data acordării creditului, nu a fost negociat şi este lipsit de contraprestaţie.
Comisionul de rambursare anticipată – art. 5, precum şi clauza privind dobânda şi modul de calcul al acesteia sunt abuzive în raport cu art. 4 alin. 1 şi 2 ale Legii nr. 193/2000.
Modul de calcul al dobânzii nu este indicat, acesta se poate modifica conform deciziei băncii, consumatorul fiind obligat să o accepte necondiţionat sau să restituie creditul cu dobânzile şi comisioanele datorate până la data plăţii.
Clauza de la art. 8 a contribuit la crearea unui dezechilibru semnificativ, banca mărind în mod abuziv costul împrumutului.
Contractul de credit este preformulat, nenegociat. A invocat dispoziţiile Legii 193/2000 şi jurisprudenţă. A arătat că banca nu a acţionat cu bună-credinţă şi nu a informat consumatorul despre riscul hipervalorizării CHF.
Cu privire la cererea de restituire, a arătat că temeiul îl constituie plata nedatorată.
Prin Sentinţa Civilă nr. 9590/10.10.2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Judecătoriei B_____.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ în data de 21.11.2019.
În 28.02.2020, a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, intimata F____ B___ S.A. prin care a solicitat respingerea cererii completatoare ca inadmisibilă, în subsidiar ca neîntemeiată, solicitând obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că, cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze, este potrivit art. 713 alin. 2 C.pr.civ., neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, unele dintre clauze reprezintă preţul contractului, iar potrivit art. 9.3 din contract – clauză necontestată – contestatorul a declarat în mod expres că a existat o negociere.
Arată că dezechilibrul trebuie să fie unul contractual şi nu unul de natură financiară, trebuie să fie semnificativ precum lipsa unei contraprestaţii. Mai arată că banca a acţionat cu bună-credinţă. Dobânda este variabilă însă nu a fost stabilită în mod arbitrar de către intimată, ci conform clauzelor contractuale. Ulterior intrării în vigoare a OUG 50/2010, marja băncii a devenit fixă.
Comisionul de acordare reprezintă preţ al contractului, comisionul de rambursare anticipată are legătură cu reducerea profitului estimat al băncii.
Probe: înscrisuri, interogatoriul reclamantului.
În 10.03.2020, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a reţinut cauza în pronunţare.
Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele:
În fapt, între P_ B___ şi Ş_____ C_______ s-a încheiat contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. xxxxxxxxx/30.06.2008, având ca obiect un împrumut în cuantum de xxxxx CHF acordat pentru o perioadă de 120 de luni (file 18-22) şi actul adiţional 1/18.03.2011 (file 23-24).
Banca a declarat împrumutul scadent anticipat începând cu data de 20.10.2014, suma totală exigibilă calculată de bancă la data respectivă fiind de xxxxx,57 CHF (fila 16).
Din înscrisurile aflate în dosarul de executare, rezultă că executarea silită a fost demarată în data de 11.02.2015 pentru suma de xxxxx,38 CHF (fila 52), a fost înfiinţată poprirea asupra veniturilor contestatorului, au fost reţinute periodic sume de bani prin poprire, iar cuantumul creanţei actualizate a fost calculat de intimată în 05.07.2019 ca fiind xxxxx,98 CHF (fila 7).
Instanţa reţine că invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale în cadrul contestaţiei la executare este admisibilă în lumina Ordonanţei nr. C75/19 pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie, contrar susţinerii intimatei.
În drept, în vederea analizării caracterului abuziv al clauzelor invocate se vor avea în vedere dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori şi art. 4 alin. 2 din Directiva 13/93/CEE.
Astfel, instanţa constată că dispoziţiile Legii nr. 193/2000 sunt aplicabile raporturilor contractuale stabilite între părţi, întrucât contestatorul are calitatea de consumator în sensul art. 2 alin. 1 din actul normativ, respectiv de persoană fizică parte la un contract încheiat în afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, iar intimata are calitatea de comerciant în sensul art. 2 alin. 2 din actul normativ, respectiv de persoană juridică parte la un contract de credit încheiat în cadrul unei activităţi comerciale.
În analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanţa va avea în vedere dispoziţiile legale în vigoare la momentul încheierii convenţiei, respectiv C.Civ. 1864 pe de o parte, şi Legea nr. 193/2000 pe de altă parte, ambele prin raportare la data încheierii contractului de credit.
În continuare instanţa urmează a analiza condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o clauză contractuală să poată fi calificată drept abuzivă din perspectiva Legii nr. 193/2000 şi a Directivei nr.93/13/CEE.
Astfel, conform art. 4 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr.193/2000 , o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, o clauză contractuală fiind considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit art. 4 alin. 3 din acelaşi act normativ, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
De asemenea, art. 1 alin. 1 din Lege prevede că orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
Conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.
Conform dispoziţiilor legale anterior citate rezultă că o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă întruneşte trei condiţii: 1) nu a fost negociată direct cu consumatorul; 2) creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe; 3) nu se referă la obiectul sau la preţul contractului, atunci când acestea sunt clar şi inteligibil exprimate.
Instanţa va reţine caracterul nenegociat al clauzelor contestate, având în vedere că acestea sunt cuprinse într-un contract de credit ce are caracter preformulat, consumatorul neavând posibilitatea unei negocieri individuale a fiecărei clauze existente în contract.
În acest sens, instanţa constată că potrivit art. 4 alin. 2 şi alin. 3 din Legea nr. 193/2000 o clauză este considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a se da posibilitatea influenţării naturii sale, iar simplul fapt că a existat o negociere cu privire la anumite clauze contractuale nu înlătură posibilitatea analizei caracterului abuziv pentru restul clauzelor, care nu au făcut obiectul unei negocieri. Astfel, un prim aspect care trebuie subliniat este faptul că negocierea trebuie să fie efectivă, realmente consumatorul să aibă posibilitatea de a influenţa clauza contractuală prin raportare la conţinutul său şi individuală, să privească fiecare clauză în parte. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 4 alin. 2 ultima teză şi alin. 3 ultima teză din Legea nr. 193/2000, instituie o prezumţie relativă în ceea ce priveşte lipsa negocierii pentru clauzele incluse din contractele standard preformulate şi în condiţiile generale practicate pe piaţa unui anumit serviciu şi transferă sarcina probei, urmând ca profesionistul care susţine că a existat o negociere pentru clauzele contestate să facă dovada acestei negocieri.
În acest sens, instanţa reţine că banca nu poate face dovada negocierii clauzelor contractuale cu consumatorul prin inserarea în contract a unei clauze de tipul celei de la art. 9.3, clauză de asemenea preformulată. Astfel, instanţa reţine că banca nu a depus la dosarul cauzei corespondenţa purtată de părţi anterior încheierii contractului, în susţinerea caracterului negociat al contractului.
Ca atare, în cauza de faţă funcţionează prezumţia relativă a lipsei negocierii, contractul fiind unul preformulat, specific activităţii pârâtei în prestarea serviciilor, iar dovada contrară nu a fost făcută de către aceasta.
Pentru toate motivele arătate mai sus, instanţa va reţine caracterul standard, nenegociat al contractul de credit nr. xxxxxxxxx/30.06.2008 modificat prin actul adiţional 1/18.03.2011 .
În continuare, instanţa va proceda la analiza clauzelor contractuale criticate de contestator, pentru a stabili existenţa ori inexistenţa caracterului abuziv al acestora.
În esenţă, contestatorul supune analizei instanţei următoarele clauze: art. 4 – comision de acordare credit, art. 5 – comision de rambursare în avans, art. 6 – dobânda şi art. 8 – rambursarea.
Cu privire la clauzele contractuale privind comisionul de acordare a creditului şi comisionul de rambursare în avans, instanţa reţine că acestea sunt exprimate, atât din punct de vedere matematic, cât şi din punct de vedere juridic, într-un mod clar şi precis, consumatorul având posibilitatea, încă de la momentul încheierii contractului, să prevadă întinderea exactă a obligaţiilor asumate.
Art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 exceptează de la analiza caracterului abuziv, clauzele ce definesc obiectul principal al contractului sau care satisfac cerinţele de preţ şi piaţă, în măsura în care sunt exprimate într-un limbaj clar şi uşor inteligibil.
Nivelul comisioanelor mai sus menţionate este clar determinat, nefiind supus posibilităţii arbitrare a instituţiei financiar – bancare de a-l modifica prin înfrângerea voinţei consumatorului. Chiar dacă împrumutatul nu a cunoscut cu exactitate toate serviciile pe care banca le întreprinde pentru acordarea creditului, aceasta nu înseamnă că nu au avut reprezentarea, cel puţin în linii mari, a contraprestaţiei băncii. Astfel, este evident că banca, în cadrul procesului de creditare, suportă o ________ cheltuieli (de personal, întocmire documentaţie, cheltuieli legate de adunarea, păstrarea şi gestionarea tuturor informaţiilor privitoare la un anumit credit acordat etc.), iar pentru perceperea comisionului de acordare nu este necesar ca toate acestea să fie enumerate în contract. Totodată, simplul fapt că acest comision a fost stabilit în cotă procentuală, iar nu într-o sumă fixă, nu conferă acestei clauze un caracter abuziv, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada existenţei unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe.
Cu privire la dobânda remuneratorie, instanţa reţine că aceasta este reglementată în contract, în art. 6 şi în art. 8, precum şi în capitolul III – Termenii împrumutului.
Analizând clauzele contractuale în ansamblu, instanţa reţine că dobânda remuneratorie la încheierea contractului a fost stabilită la 10,5% pentru primele 80 de luni şi la 8,30% pentru ultimele 40 de luni contractuale, în mod clar şi inteligibil.
Cu privire la dobânda penalizatoare, instanţa reţine ca având caracter abuziv următoarele clauze contractuale:
Art. 6 – Valoarea D__ se va modifica funcţie de fluctuaţiile înregistrate pe parcursul derulării prezentului contract, de componentele sale .
Art. 8.6 – Banca îşi rezervă dreptul de a percepe şi încasa dobânzi penalizatoare de 8% anual, peste dobânda curentă pentru împrumutul restant sau alte sume restante, şi de 8% anual pentru dobânda restantă, sume ce se vor calcula zilnic, pro rata temporis, începând cu data scadenţei sau cu o dată ulterioară scadenţei, conform deciziei băncii, cuantumul penalităţilor putând depăşi sumele asupra cărora sunt calculate. Banca are dreptul să revizuiască nivelul penalităţilor în funcţie de politica sa de creditare. Noile nivele ale penalităţilor vor deveni aplicabile şi opozabile împrumutatului prin afişare la sediile unităţilor teritoriale ale Băncii. Împrumutatul şi banca agreează că dovada afişării noilor nivele ale penalităţilor va putea fi făcută cu orice document / evidenţă produsă de Bancă.
Art. 8.7 – Împrumutatul este de acord ca toate sumele plătite de acesta să fie utilizate în scopul acoperirii datoriei, în ordinea de prioritate stabilită prin Condiţiile Generale de Afaceri ale Băncii.
Instanţa reţine în primul rând, că aceste clauze nu sunt exprimate clar şi inteligibil.
Consumatorul nu poate anticipa care sunt fluctuaţiile înregistrate pe parcursul derulării contractului care pot determina modificarea D__ şi care sunt componentele D__ care pot suferi modificări.
De asemenea, nu există suficiente elemente pentru un calcul corect şi concret al dobânzii penalizatoare, nu rezultă dacă această dobândă se aplică şi în situaţia în care creditul este declarat scadent anticipat şi nici cum se calculează în mod concret.
Pe baza clauzelor contractuale asumate de debitor prin semnătură, nu poate fi stabilită nici modalitatea în care banca înţelege să efectueze imputaţia plăţilor.
Totodată, instanţa reţine că aceste clauze mai sus redate, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe, banca putând imputa plăţile exclusiv asupra dobânzii penalizatoare al cărei calcul este neclar, astfel încât – în mod concret în prezenta cauză – cuantumul datoriei consumatorului executat silit nu numai că nu se diminuează în ciuda plăţilor periodice efectuate prin poprire, ci creşte în mod constant.
Pentru aceste considerente, instanţa va constata caracterul abuziv al clauzei de la art. 6 – Valoarea D__ se va modifica funcţie de fluctuaţiile înregistrate pe parcursul derulării prezentului contract, de componentele sale , precum şi al clauzelor de la art. 8.6 şi 8.7.
Totodată, apreciind că pentru soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect contestaţie la executare şi restituire prestaţii nedatorate este necesară administrarea unor probe suplimentare, va disjunge aceste capete de cerere şi va dispune formarea unui nou dosar care se va repartiza manual completului C2 civil cu termen 02.06.2020 , în şedinţă publică pentru când se citează părţile.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare act – clauze abuzive , formulată de contestatorul Ş_____ C_______ , având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu sediul ales la CA xx, Bucureşti, în contradictoriu cu intimata F____ B___ S.A., cu sediul în Bucureşti _________________________.29-31, sector 1.
Constată nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. xxxxxxxxx/30.06.2008 modificat prin actul adiţional 1/18.03.2011:
– art. 6 – Valoarea D__ se va modifica funcţie de fluctuaţiile înregistrate pe parcursul derulării prezentului contract, de componentele sale;
– art. 8.6, şi
– art. 8.7.
Respinge în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Disjunge capetele de cerere având ca obiect contestaţie la executare şi restituire prestaţii nedatorate.
Dispune formarea unui nou dosar care se va repartiza manual completului C2 civil cu termen 02.06.2020, în şedinţă publică pentru când se citează părţile .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B_____.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 24.04.2020 .
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe