”Cât priveşte Decizia nr. III/5/04.04.2016 emisă de Curtea de Conturi, Curtea constată că aceasta nu face dovada situaţiei de fapt pretinse, respectiv a efectuării către intimat a unei plăţi nedatorate în lipsa unui temei legal sau contractual. O decizie a Curţii de Conturi emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control prin care s-a stabilit că anumite drepturi, cum ar fi indexarea drepturilor salariale cu rata inflaţiei pentru perioada ianuarie-septembrie 2015, au fost acordate nelegal, nu lipseşte, prin simpla sa existenţă, de efecte plata efectuată, dacă o instanţă de judecată nu a constatat lipsa de temei juridic a plăţii efectuate şi nu a dispus obligarea la restituire.”
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 836/2020
Şedinţa publică de la 31 Martie 2020
Completul compus din:
PREŞEDINTE A____ D____ Ş_____
Judecător O___ C_______ N_______
Grefier Ş_______ T______
Pe rol pronunţarea asupra apelului declarat de reclamanta ___________ SA împotriva sentinţei civile nr. 3323/17.10.2019, pronunţată de Tribunalul _______– Secţia Civilă, în dosarul nr. XXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul S______ V_______, având ca obiect: acţiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 03.03.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată şi când, Curtea, având nevoie de timp pentru delibera, în raport de prevederile art. 396Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunţării la data de 17.03.2020 şi apoi la 31.03.2020.
C U R T E A,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ………. la data de 31.10.2018, sub număr de dosar XXXXX, reclamanta ___________ SA a chemat în judecată pârâtul S______ V_______, solicitând obligarea la restituirea sumei de 284 lei, reprezentând drepturi salariale nedatorate, precum şi obligarea la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.
Prin Sentinţa civilă nr.3233/17.10.2019, pronunţată de Tribunalul I______ – Secţia Civilă , în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX s-a respins cererea formulată de reclamanta ________SA în contradictoriu cu pârâtul S______ V_______ ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că p rin cererea de chemare în judecată reclamant a a susţin ut că pârâtul a încasat suma de 405 lei, reprezentând drepturi salariale nedatorate, astfel cum au fost constatate de Curtea de Conturi prin Decizia nr.III/5/04.04.2016.
Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 256 alin.1 din Codul muncii potrivit cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Este adevărat că în cuprinsul Deciziei nr. III/5/04.04.2016 emisă de Curtea de Conturi la pct. 14 este prevăzută obligaţia angajatorului de a stabili întinderea prejudiciului determinat de acordarea eronată a drepturilor salariale ale personalului prin indexarea acestora cu rata anuală a inflaţiei pentru perioada ianuarie–septembrie 2005 fără temei legal şi recuperarea acestuia potrivit legii, însă această obligaţie este stabilită în termeni generali, fără a rezulta că pârâtul este cel care a încasat o sumă de bani necuvenită şi nici care este cuantumul acesteia.
Totodată, Tribunalul a constatat că, din analiza fluturaşului de salariu pe luna septembrie 2015, nu rezultă fără echivoc că suma înscrisă la rubrica „adăugiri” reprezintă indexări ale salariului pentru perioada ianuarie-septembrie 2015, nefiind însoţită de niciun document justificativ întocmit de compartimentul de specialitate la momentul acordării sumei respective.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 272 din Codul Muncii: “Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.”
Faţă de aceste considerente, Tribunalul a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal şi motivat, apelanta-reclamantă C_______ Naţională de T___________ A______ Române T____ SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că la data de 15.10.2015 a achitat salariaţilor o diferenţă a drepturilor salariale reprezentând indexarea cu rata anuală a inflaţiei pentru perioada ianuarie – septembrie 2015. Suma acordată intimatului cu titlu de indexări salariale pentru perioada ianuarie – septembrie 2015 a fost în cuantum de 406 lei brut, din care 284 lei net. La data de 04.04.2016, prin Decizia nr. III/5/04.04.2016, Curtea de Conturi a stabilit că indexările aferente pentru perioada ianuarie – septembrie 2015 nu sunt datorate de către angajator, motiv pentru care la pct. 14 din Decizia anterior menţionată a impus reclamantei recuperarea drepturilor salariale reprezentate de indexarea acestora cu rata anuală a inflaţiei pentru perioada ianuarie – septembrie 2015.
În vederea îndeplinirii obligaţiilor impuse de Curtea de Conturi, apelanta a demarat prezentul demers judiciar, prin care a solicitat obligarea intimatului la achitarea sumei de 313 lei reprezentând drepturi salariale nedatorate.
Prin Sentinţa nr. 3323/17.10.2019, Tribunalul I____ a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Potrivit fluturaşului de salariu, reclamanta a achitat intimatului suma brută de 405 lei brut (din care 287 lei net) reprezentând sume acordate cu titlu de indexare anuală a inflaţiei pentru perioada ianuarie – septembrie. Cuantumul brut al acestei plăţi este evidenţiat în cuprinsul fluturaşului de salariu în coloana „Adăugări ”, din care au fost reţinute contribuţiile datorate.
Deşi intimatul nu a contestat că a încasat sumele solicitate spre restituire, prima instanţă a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată.
Plăţile reprezentând indexări salariale pentru perioada ianuarie – septembrie 2015 nu îşi găsesc justificare în Contractul Individual/ Contract Colectiv de Muncă, Contractul Colectiv de Muncă 2015 -2017 producând efecte începând cu luna octombrie 2015. În acest sens sunt şi constatările Curţii de Conturi din Decizia nr. III/5/04.04.2016.
În lipsa unui temei legal sau contractual care să justifice acordarea sumelor reprezentând indexări salariale pentru perioada ianuarie – septembrie 2015, plăţile efectuate cu acest titlu către intimat, şi care se regăsesc în fluturaşul de salariu, în coloana „Adăugări” – sume brute din care au fost reţinute contribuţiile, reprezintă plată nedatorată potrivit art. 256 din Legea nr. 53/2003, coroborat cu art. 1341 din Codul civil.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 C__.
Prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul nu a depus întâmpinare în prezenta cauză.
Curtea a încuviinţat la cererea apelantei proba cu înscrisuri.
Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art.477C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Apelanta a înţeles să critice hotărârea instanţei de fond pentru următoarele aspecte deşi intimatul nu a contestat că a încasat sumele solicitate spre restituire, prima instanţă a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată; în lipsa unui temei legal sau contractual care să justifice acordarea sumelor reprezentând indexări salariale pentru perioada ianuarie – septembrie 2015, plăţile efectuate cu acest titlu către intimat, şi care se regăsesc în fluturaşul de salariu, în coloana „Adăugări” – sume brute din care au fost reţinute contribuţiile, reprezintă plată nedatorată potrivit art. 256 din Legea nr. 53/2003, coroborat cu art. 1341 din Codul civil.
Cu privire la susţinerea apelantei conform căreia instanţa de fond i-a respins acţiunea, deşi intimatul nu a contestat că a încasat sumele solicitate spre restituire, Curtea observă simpla împrejurarea că partea adversă nu a formulat întâmpinare şi nu a contestat încasarea sumelor respective nu justifică aprecierea ca întemeiate a pretenţiilor reclamantei şi admiterea automat a acţiunii.
Apelanta invoca drept temei al pretenţiilor sale plata nedatorată.
Conform art. 256 alin. 1 din Codul muncii „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”, iar potrivit art. 1341 alin. 1 din Codul civil „Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.”
Plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria cuiva.
Apelanta susţine că în luna septembrie 2015 a efectuat plata către intimat a sumei brute de 405 lei brut (din care 284 lei net) reprezentând indexare anuală a inflaţiei pentru perioada ianuarie – septembrie 2015, în lipsa unui temei legal sau contractual care să justifice acordarea sumelor.
Cu privire la fluturaşul de salariu depus, Curtea constată că relativ la suma de 405 lei brut pretins a fi plătită cu titlu de indexare anuală a inflaţiei pentru perioada ianuarie – septembrie 2015, din explicaţiile trecute pe fluturaş rezultă că ar reprezenta „Adăugiri”. În acest sens, din probele administrate, nu reiese că suma indicată pe fluturaşul de salariu în dreptul rubricii „Adăugiri” ar reprezenta în realitate o sumă plătită cu titlu de indexare anuală.
În plus, conform art. 168 alin. 1 din Codul muncii „Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit”, considerent pentru care în cauză, deşi s-a depus un extras din statul de plată în ceea ce o priveşte pe intimată, acesta nefiind semnat însă potrivit art. 168 alin. 1 din Codul muncii şi nedepunându-se alte documente justificative care să probeze efectuarea plăţii ( de exemplu, transfer bancar pe card etc.), se apreciază că nu s-a făcut dovada plăţii către intimată a sumei pretins a fi restituită.
Curtea reţine că prin notele de şedinţă apelanta a învederat că sumele a căror restituire se solicită nu îşi găsesc justificarea în contractele individuale de muncă ale salariaţilor şi a invocat cu titlu de noutate că sumele nu îşi pot găsi justificarea nici în CCM 2015-2017, deoarece acesta nu era în vigoare şi nu producea efecte pentru perioada ianuarie-septembrie 2015.
În etapa apelului apelanta a depus contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. xxxxx/01.10.2015 în care la art. III-1 alin. 6 s-a prevăzut că „ Salariul brut va fi ajustat anual cu rata inflaţiei, cu respectarea legilor aplicabile în vigoare şi cu prevederile BVC aprobat .”
În acest sens, Curtea reţine că există o prevedere în contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 01.10.2015 în sensul indexării anuale a salariului brut cu rata de inflaţie, că apelanta susţine că a efectuat plata rezultând din indexarea drepturilor salariale la data de 15.10.2015, ulterior intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă pe anii 2015-2017, că nu s-a făcut dovada că suma indicată pe fluturaşul de salariu în dreptul rubricii „Adăugiri” ar reprezenta în realitate o sumă plătită cu titlu de indexare anuală, că nu s-a dovedit potrivit art. 168 alin. 1 C__ că suma respectivă ar fi fost efectiv plătită intimatului şi că, raportat la data la care se susţine că s-a efectuat plata 15.10.2015 când contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017 era în vigoare, nu s-a depus un mod de calcul din care să rezulte pentru ce perioadă a fost calculată indexarea.
Pe de altă parte, conform procesului verbal nr. 8/28.09.2015 se reţine că relativ la indexarea cu rata inflaţiei s-a acceptat ca acordarea ratei inflaţiei pentru perioada ianuarie-septembrie din fondul de salarii pe direcţii indexat cu 2,2% care se va distribui fiecărei direcţii în parte, urmând ca directorului de funcţiune din fiecare direcţie cu acordul sindicatelor, să distribuie nominal, suma de plată, în cuantum fix, plătibil o singură dată. Rezultă că partenerii sociali au agreat asupra surselor şi a modalităţii de acordare a indexării cu rata inflaţiei pe perioada ianuarie-septembrie 2015.
În concluzie, Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada celor susţinute, respectiv a lipsei temeiului contractual al plăţii efectuate.
Cât priveşte Decizia nr. III/5/04.04.2016 emisă de Curtea de Conturi, Curtea constată că aceasta nu face dovada situaţiei de fapt pretinse, respectiv a efectuării către intimat a unei plăţi nedatorate în lipsa unui temei legal sau contractual.
O decizie a Curţii de Conturi emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control prin care s-a stabilit că anumite drepturi, cum ar fi indexarea drepturilor salariale cu rata inflaţiei pentru perioada ianuarie-septembrie 2015, au fost acordate nelegal, nu lipseşte, prin simpla sa existenţă, de efecte plata efectuată, dacă o instanţă de judecată nu a constatat lipsa de temei juridic a plăţii efectuate şi nu a dispus obligarea la restituire.
Curtea reţine şi că la dosarul cauzei s-a depus angajamentul de plată înregistrat sub nr. 1191/01.11.2018 prin care intimatul este de acord ca din drepturile salariale lunare să i se reţină suma de 8 lei reprezentând actualizare cu rata inflaţiei de 2,2% pentru perioada ianuarie-septembrie 2015, acordată în anul 2015, până la stingerea debitului.
Potrivit art. 254 alin. 3 şi 4 din Codul muncii „(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie .”
Curtea constată că, în temeiul prevederilor art. 254 alin. 3 şi 4 din Codul muncii şi având în vedere cuantumul debitului, părţile raportului de muncă au încheiat angajamentul de plată înregistrat sub nr. 1191/01.11.2018 ce permite apelantei recuperarea debitului prin reţinerea lunară din drepturile salariale ale intimatului a sumei de 8 lei, însă încheierea acestui angajament de plată nu echivalează cu probarea de către apelantă a întrunirii condiţiilor plăţii nedatorate invocate ca şi temei al pretenţiilor sale, deoarece prin declanşarea prezentului litigiu instanţa de judecată este cea chemată să statueze asupra întrunirii sau nu a condiţiilor plăţii nedatorate. În plus, obiectul pretenţiilor apelantei îl constituie obligarea intimatului la restituirea integrală şi dintr-o dată a întregului debit, în timp ce prin angajamentul de plată intimatul şi-a asumat restituirea sumei de 284 lei în rate lunare de câte 8 lei, sens în care nu s-ar putea susţine că respectivul angajament de plată reprezintă o recunoaştere a pretenţiilor prezentului dosar întrucât au în vedere o cu totul altă modalitate de executare, respectiv dintr-o dată şi prin rate lunare de 8 lei.
Practica judecătorească din cauze cu obiect similar celei de faţă nu constituie probă in prezentul litigiu, jurisprudenţa neavând caracter de izvor de drept in sistemul juridic românesc. Pe cale de consecinţă, soluţia din cauză se bazează exclusiv pe probele administrate in cauză şi interpretarea dată de completul de judecată prevederilor legale incidenţe speţei de faţă, pronunţarea unor soluţii diferite în pricini având in esenţă acelaşi obiect fiind determinată de susţinerile părţilor din fiecare cauză, apărările formulate de pârâţi, criticile expuse in căile de atac exercitate împotriva unor sentinţe pronunţate de instanţele de fond, caracterul devolutiv sau nedevolutiv al căii de atac exercitate ( apel sau recurs, în funcţie de prevederile Codului de procedură civilă aplicabil) etc.
Pentru aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamanta _________ SA , cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bucureşti, ___________, împotriva sentinţei civile nr. 3323/17.10.2019, pronunţată de Tribunalul I____ – Secţia Civilă, în dosarul nr. XXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât S______ V_______ , domiciliat în_______________ Jud. ……… ca nefondat
Definitivă.
Pronunţată azi, 31.03.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.”
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” specializat litigii de muncă
