Prin Decizia nr. 37/2015 referitoare la interpretarea şi aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 13 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.392/118/2014, şi, în consecinţă, a stabilit că:
”În interpretarea şi aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţie dată, sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei.
Prin aceeași Decizie s-a statuat în mod clar și definitiv că:
”În cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes public întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal; refuzul de acces la informaţiile de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat.”
Pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept Înalta Curte a precizat că trebuie distins între acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, care urmăresc liberul acces la informaţii de interes public al oricărei persoane, şi acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 18 şi 26 din Legea nr. 677/2001, care urmăresc protecţia drepturilor persoanei vizate şi ale terţilor referitoare la datele cu caracter personal.
În cauza dedusă analizării, acţiunea cu care au fost sesizate Tribunalul şi Curtea de Apel Constanţa se întemeiază pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 şi, deci, are ca obiect exclusiv accesul la informaţii de interes public.
Chestiunile de drept care au determinat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se datorează împrejurării că, deşi în cea mai mare parte cele două legi au domenii de aplicare diferite, există şi un domeniu comun, de intersecţie, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor.
În acest caz se pune problema unei abordări coerente şi unitare, care să conducă la protecţia tuturor drepturilor prevăzute de cele două legi şi, în special, la justul echilibru, esenţial într-o societate democratică, între dreptul la informare şi dreptul la viaţă privată.
S-a reținut că noţiunile de „date cu caracter personal” (sau „informaţia cu privire la datele personale”) şi de „informaţii de interes public” sunt definite de lege:
– prima, de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora „prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă”, şi de dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, conform cărora reprezintă „date cu caracter personal – orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”;
– secunda, de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 544/2001, care statuează că „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”.
Aşadar, datele cu caracter personal se subsumează noţiunii generale de „informaţii” şi, în măsura în care privesc activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, sunt susceptibile să reprezinte informaţii de interes public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 544/2001.
Înalta Curte a apreciat că pentru a intra însă efectiv în această categorie trebuie îndeplinită o condiţie suplimentară, respectiv aceea de a afecta capacitatea de exercitare a funcţiei publice, întrucât, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, „Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice”.
S-a reținut că în lipsa îndeplinirii acestei condiţii, datele cu caracter personal sunt exceptate de la liberul acces al cetăţenilor, în acest sens fiind dispoziţiile exprese ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora „se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 111, următoarele informaţii: (…) d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii.”
Cu privire la prima întrebare, având în vedere că atât art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001, cât şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 definesc datele cu caracter personal ca fiind „orice informaţie” privind o persoană fizică şi ţinând cont că numele şi prenumele sunt principalele atribute de identificare ale persoanei, este indiferent dacă într-o situaţie dată acestea sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei. Într-adevăr, dispoziţiile legale amintite nu condiţionează protecţia datelor personale de îndeplinirea unei astfel de condiţii, iar această situaţie îşi găseşte justificarea în împrejurarea că datele pot fi completate din alte surse accesibile persoanei interesate.
Rezultă aşadar că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 trebuie interpretate în sensul că numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă într-o situaţie dată sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei.
Cu privire la cea de-a doua întrebare se reţine că, după cum s-a arătat, dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 exceptează informaţiile privind datele personale de la accesul liber al cetăţenilor. Totuşi, legea nu reglementează expres situaţia când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, prilej pentru instanţa de trimitere de a formula cea de-a doua întrebare.
Având în vedere că textul legal amintit instituie o excepţie şi ţinând cont că excepţiile sunt de strictă interpretare, rezultă că, în cazul discutat, legea trebuie interpretată în sensul că fiecare tip de informaţie are regimului ei juridic care nu poate fi extins asupra celuilalt tip, ceea ce înseamnă că, atunci când informaţiile sunt cuprinse în acelaşi document, acesta va fi făcut accesibil într-o formă cenzurată, prin eliminarea tuturor informaţiilor referitoare la o persoană identificată sau identificabilă.
Modalitatea prin care informaţiile sunt protejate este dată de tehnicile de anonimizare, cuvânt care nu figurează în DEX, reprezentând un calc lingvistic după englezescul „anonymisation”, sensul său fiind acceptat de jurişti şi folosit în acte oficiale.
Judecătorii Înaltei Curți au reținut că legislaţia naţională nu reglementează aceste tehnici, ceea ce înseamnă că operatorul, în sensul art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 677/2001, sau instanţa de judecată, în cazul în care litigiul include şi acest aspect, are posibilitatea să aleagă între variantele posibile, singura condiţie fiind atingerea obiectivului: anonimizarea efectivă. Varianta prescurtării sub forma acronimului nu îndeplineşte acest obiectiv deoarece acronimul, fiind susceptibil să conducă indirect, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, la identificarea persoanei, reprezintă informaţie cu privire la datele personale.
Aşa fiind, în cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes public, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal; refuzul de acces la informaţiile de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat.
Selecție realizată de Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe”
În cazul în care vă este împiedicat liberul acces la informații de interes public, vă putem oferi o consultație.