Eliberare adeverinta stabilire pensie de serviciu grefier. Valoare referinta sectoriala, Legea 293/2015

„Hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi, respectiv, 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007, nu vizează situaţii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală“, astfel că aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceasta fiind logica egalizării drepturilor salariale avute în vedere de legiuitor la edictarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014.(…)

În baza probelor administrate se constată faptul că pentru personalul din familia ocupaţională „Justiţie”, drepturile salariale se stabilesc în baza unei valori de referinţă sectorială de 405 lei.

Astfel, Curtea concluzionează că pentru întreg personalul din cadrul familiei ocupaţionale justiţie, salarizarea trebuie să aibă la bază aceeaşi valoare de referinţă sectorială, începând data de 09.04.2015, având în vedere prevederile art. 1 alin. 5 1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 71/2015, precum şi statuările obligatorii ale Curţii Constituţionale date prin Decizia nr. 794/2016 şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept date prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, menţionate anterior. (…)

Prin urmare, veniturile personalului din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale justiţie trebuia stabilit, începând de la data de 9.04.2015, când reclamanta se afla încă în activitate, în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 lei.

În consecinţă şi adeverinţa emisă pârât privind veniturile reclamantei în ultima lună dinaintea pensionării trebuie să se raporteze la această valoare sectorială, astfel că în mod legal t_________ a considerat că cererea de chemare în judecată este întemeiată sub acest aspect.”

”R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C___

SECŢIA A IV-A PENTRU LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. XXXXXXXX/2 018

DECIZIA CIVILĂ NR.158/A/2019

Şedinţa publică din data 30 ianuarie 2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: A___-A______ P__

JUDECĂTOR: S_____-C______ B____

GREFIER: D______ Ţ_____

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C___ în numele şi pentru PARCHETUL DE PE LÂNGĂ T_________ C___ împotriva sentinţei civile nr. 2607 din 26 septembrie 2018, pronunţată de T_________ C___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, privind şi pe reclamanta C____ L____ L____, având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părţilor.

Curtea apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părţilor să se prezinte la dezbateri.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 131 C .pr.civ., constată că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză.

Apelul a fost introdus în termenul legal, a fost comunicat cu intimata şi este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 270 din Codul Muncii.

Se constată că apelanţii-pârâţi au solicitat judecarea în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 C .pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost parcursă procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, intimata-reclamantă neformulând întâmpinare la apelul declarat de pârâţi.

Nemaifiind formulate alte cereri în probaţiune şi nemaifiind invocate excepţii, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 392 C .pr.civ., declară deschise dezbaterile, după care, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile în conformitate cu prevederile art. 394 C .pr.civ. şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr. 2607 din 26 septembrie 2018 a Tribunalului C___, pronunţată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX , s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ T_________ C___.

S-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta C____ L____ L____ în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ T_________ C___ şi a fost o bligat pârâtul să elibereze reclamantei adeverinţă pentru stabilirea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 lei, la care se adaugă creşterea procentuală de 10% stabilită prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 09.04.2015.

S-a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următ

Reclamanta a activat în calitate de grefier la Parchetul de pe lângă T_________ C___, încetând raporturile de muncă prin pensionare în temeiul Legii nr. 567/2004, completată cu Legea nr. 130/2015, conform Deciziei nr. xxxxxx/21.11.2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii C___.

Conform susţinerilor părţilor, în adeverinţa eliberată de pârât reclamantei pentru a fi avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, valoarea de referinţă sectorială este de 305 lei.

Ca urmare a adoptării Legii 330/2009, începând cu data de 01.01.2010 s-a instituit un sistem unitar de salarizare a personalului din sistemul bugetar, iar în art. 30 alin. 1 din lege se prevede că numai sporurile acordate prin legi şi hotărâri ale guvernului se introduc în salariul de bază.

Prin art. 30 alin. l din Legea cadru 330/2009 şi art. 10 din OUG nr. 1/2010 s-a determinat modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010, iar aceste dispoziţii exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi care nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.

Prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015 a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

La articolul I, după alineatul (5) s-a introdus un nou alineat, alineatul (5 1 ), cu următorul cuprins: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii si autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie grad treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege, conform art. 5 alin. (1 1 ) din OUG nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare: nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 284/2010, invocate mai sus dispoziţiile prezentei legi se aplică: personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, cât şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile şi autorităţii judecătoreşti.

De asemenea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11)-(14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

În cuprinsul deciziei, Curtea a reţinut că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte din personalul încadrat in aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (in temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (in temeiul Codului de procedură civilă), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, cum ar fi în cazul de faţă sporul de dispozitiv şi sporul de confidenţialitate in timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti.

Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a personalului din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie este aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

De altfel, chiar înainte de intrarea in vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016) este acela că ,,nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare”, la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

În raport de cele mai sus evocate, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare trebuie stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul fiecărei autorităţi publice, categorii profesionale/ familii ocupaţiona le.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a recomandat ordonatorilor de credite, în şedinţa din 04.07.2017, aplicarea unei valori de referinţă sectoriale în cuantum de 405 lei la nivelul familiei ocupaţionale „Justiţie” începând cu data de 09.04.2015 şi de 445 lei începând cu data de 01.12.2015 în raport de specificul fiecărei instituţii.

Nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, stabilit prin raportare la drepturile recunoscute prin hotărâri judecătoreşti existent la nivelul familiei ocupaţionale „Justiţie” include valoarea de referinţă sectorială de 405 lei.

În raport de Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare trebuie să se stabilească prin raportare la întreaga categorie profesională, respectiv familie ocupaţională, indiferent de instituţie sau autoritate publică, se impune concluzia că valoarea de referinţă sectorială trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupaţională justiţie, nivelul maxim urmând a fi stabilit prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii.

T_________ a mai avut în vedere că prin Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe,a fost introdus în OUG nr. 83/2014 art. 1 ind. 1 prin care se prevăd următoarele:

„ (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. I – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”, capitolul II – Unităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare din anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ”, anexa nr. IV – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură”, anexa nr. V – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Diplomaţie”, anexa nr. VI – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie”, anexa nr. VII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională” şi anexa nr. VIII – Reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (2), cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1) se majorează cu acelaşi procent de 10%, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Rezultă, deci, că la stabilirea drepturilor salariale urmează a fi avută în vedere şi majorarea prevăzută de textul menţionat de la data la care aceasta a operat, cuantumul valorii de referinţă sectorială fiind de 445 lei de la 01.12.2015.

În concluzie, şi adeverinţa emisă pârât, privind veniturile reclamantei în ultima lună dinaintea pensionării, trebuia să se raporteze la această valoare sectorială, astfel că în cererea de chemare în judecată apare ca fiind întemeiată sub acest aspect. Nu se va menţiona că adeverinţa urmează să înlocuiască adeverinţa nr. l524/VI/9/2016 eliberata in data de 09 iunie 2016 întrucât această adeverinţă nu a fost depusă la dosarul cauzei, astfel că nu poate fi verificat conţinutul acesteia.

În ce priveşte al doilea petit al acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului a fost respinsă întrucât pretenţiile formulate de reclamantă nu vizează atribuţii ale acestui pârât referitoare la stabilirea şi plata pensiei, ci repararea prejudiciului pretins cauzat reclamantei ca urmare a neemiterii adeverinţei în modalitatea solicitată, împrejurarea că pârâtul nu are atribuţii de stabilire şi plată a pensiei neîmpiedecând reclamanta să solicite pârâtei astfel de despăgubiri, situaţie în care urmează a se analiza temeinicia cererii. Astfel, pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate întrucât reclamanta pretinde indexarea cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie cuvenite, de la data la care erau datorate, în condiţiile în care reclamanta nu a depus la dosar dovada solicitării pe de o parte a eliberării adeverinţei, iar pe de altă parte de recalculare a pensiei, astfel încât să ne aflăm în situaţia în care reclamanta să probeze efectuarea demersurilor care justificau, de la o anumită dată, recalcularea pensiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 lei, la care se adaugă creşterea procentuală de 10% stabilită prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 09.04.2015. Reclamanta urmează a beneficia de drepturile recalculate în temeiul unei cereri adresate casei de pensii ca urmare a emiterii adeverinţei conform dispozitivului prezentei sentinţe.

Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C___, în numele pârâtului Parchetul de pe lângă T_________ C___, a declarat apel, în termen legal, prin care a solicitat admiterea apelului, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă T_________ C___ în ceea ce priveşte petitul 2 al cererii de chemare în judecată şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de C____ L____ L____ ca nefondată în ceea ce priveşte petitul 1 al cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de apel pârâtul a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece în mod greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă T_________ C___ întrucât această excepţie a fost invocată raportat la petitul 2 al cererii introductive de instanţă şi nu prin raportare la cererea de chemare în judecată în integralitatea sa.

Unităţile de parchet eliberează adeverinţele în scopul stabilirii pensiei de serviciu pentru grefierii care întrunesc condiţiile reglementate de Legea nr. 567/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi prin raportare la dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 706 din 26 august 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 670 din 3 septembrie 2015, însă nu au competenţe în ceea ce priveşte stabilirea şi plata pensiei.

Potrivit alineatului 2 al art. 104 din Legea nr. 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare „pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii”.

Cu privire la al doilea motiv de apel, s-a arătat că în 2018, în urma valului de litigii având ca obiect recalcularea valorii de referinţă sectorială în funcţie de care se stabilesc drepturile de natură salarială ale magistraţilor, ordonatorii de credite din cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie” au purces la reanalizare actelor normative privind salarizarea personalului ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul ministerelor de resort, cu toate elementele acestora, începând cu 9 aprilie 2015, data publicării Legii nr. 71/2015 în Monitorul Oficial.

Demersul a avut ca punct de pornire succesiunea de acte normative privind stabilirea valorii de referinţă sectorială şi salarizarea personalului din sectorul bugetar. S-au revizuit formulele de calcul adoptate pentru stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar, formule care au determinat diferenţe între salariile celor care îşi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii, au avut/au studii similare şi muncesc în condiţii similare de vechime în muncă şi/sau funcţie, constatându-se că actele normative prevedeau diferite modalităţi de calcul, în raport de data îndeplinirii unora din condiţii, ceea ce a condus la diferenţe de salarii între cei aflaţi în situaţii similare..

Motivând Decizia nr. 32/2015 din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reţine: „în raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale”.

Legea nr. 71 din 3 aprilie 2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice a fost publicată în Monitorul Oficial 233 din 6 aprilie 2015 şi a avut ca scop înlăturarea diferenţelor de salarii apărute în contextul aplicării etapizate a legislaţiei din domeniul salarizării bugetarilor.

Legea nr. 71/2015 a fost, de asemenea, interpretată şi aplicată diferit, astfel că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost sesizată pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile. Prin Decizia nr. 23/2016, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: „Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 28.XXXXXXXXXX, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la aceiaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.”

Totodată, prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituţională: „1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 1 alin. (1 4 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 6.XXXXXXXXXX al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 3 1 alin. (1 1 ) şi (1 3 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.”

În motivarea deciziei se reţine: „potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim, nefiind permis ca, spre exemplu, doi judecători de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, să aibă indemnizaţii de încadrare diferite.”

Faţă de cele de mai sus, ordonatorii de credite în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea personalul bugetar din sistemul „Justiţie” au emis ordine, sau decizii, după caz, cu respectarea competenţei, pentru recalcularea drepturilor salariale pentru personalul afectat de interpretarea şi aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor legale, avându-se în v edere:

valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei pentru perioada 9 aprilie 2015 -30 noiembrie 2015;
valoarea de referinţă sectorială de 463,5 lei pentru perioada 1 decembrie 2015-30 septembrie 2016,
valoarea de referinţă sectorială de 463,5 lei pentru perioada 1 octombrie 2016 -31 decembrie 2017.

Adeverinţele pentru recalcularea pensiilor, celor îndreptăţiţi, urmează a fi eliberate după plata drepturilor salariale către cei în activitate si, respectiv după plata contribuţiilor datorate la bugetul de stat.

În drept, a invocat prevederile art. 411 din Cod de procedură civilă.

Reclamanta intimată C____ L____ L____, deşi legal citată, nu şi-a delegat reprezentant în instanţă şi nu a formulat întâmpinare prin care să îşi exprime poziţia procesuală .

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate Curtea, în temeiul art. 479 alin.1 C.pr.civ., reţine următoarele :

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta C____ L____ L____ in contradictoriu cu paratul Parchetul de pe lângă T_________ C___ a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la eliberarea unei noi adeverinţe, care sa înlocuiască adeverinţa nr. l524/VI/9/2016 eliberata in data de 09 iunie 2016, in vederea calculării pensiei de serviciu cu luarea în calcul a nivelului maxim a indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 lei, la care se adaugă creşterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 09.04.2015, precum si obligarea paratului sa plătească indexarea cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie cuvenite, calculata de la data la care erau datorate si pana la data plaţii efective.

Din înscrisurile administrate în faţa instanţei de fond rezultă că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de grefier la Parchetul de pe lângă T_________ C___.

Raportul juridic de muncă a încetat prin pensionare în temeiul Legii nr. 567/2004, completată cu Legea nr. 130/2015, conform Deciziei nr. xxxxxx/21.11.2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii C___ (f.9 dosar fond).

La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei a stat adeverinţa eliberată de pârât în care s-a menţionat că valoarea de referinţă sectorială este de 305 lei.

Critica pârâtului apelant referitoare la modul greşit de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive raportat la petitul 2 din acţiunea reclamantei este apreciat de Curte ca fiind nefondat.

Contrar susţinerilor pârâtului referitoare la faptul că nu are competenţe în ceea ce priveşte stabilirea şi plata pensiei Curtea constată că în mod legal prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului având în vedere obiectul petitului 2 al cererii de chemare în judecată.

Pretenţiile concrete formulate de reclamantă nu vizează atribuţii ale acestui pârât referitoare la stabilirea şi plata pensiei, ci repararea prejudiciului pretins cauzat ca urmare a neemiterii adeverinţei în modalitatea solicitată, astfel încât împrejurarea că pârâtul nu are atribuţii de stabilire şi plată a pensiei nu înlătură dreptul subiectiv al reclamantei de a solicita pârâtului astfel de despăgubiri.

Motivul de apel al pârâtului prin care acesta critică netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii tribunalului cu privire la soluţia dată primului petit al acţiunii este apreciată de Curte ca fiind nefondat.

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin art. 1 alin. 5¹ din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 71/2015, legiuitorul a înţeles să corecteze diferenţa de interpretare în aplicarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 285/2010, ale căror efecte au continuat şi în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxxxx16 în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 80/2010 aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 1 din OUG nr. 84/2011, art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 103/2013, art. 1 din OUG nr. 83/2014, art. 1 din OUG nr. 57/2015, dispoziţii care au menţinut în plată drepturile salariale stabilite în cuantumul anterior, şi să elimine astfel inechităţile create în sistemul de salarizare între persoane care exercită aceeaşi activitate, în aceleaşi condiţii şi având aceeaşi vechime în muncă şi specialitate.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice „(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Prin alin. 5¹ al art. 1 din OUG nr. 83/2014 introdus prin Legea nr. 71/2015 – intrată în vigoare începând cu data de 09.04.2015, s-a prevăzut că „(5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Aşadar, prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin prevederile acestui act normativ s-a urmărit tocmai eliminarea discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aspect ce rezultă din expunerea de motive a amendamentului propus pentru modificarea OUG nr. 83/2014 prin introducerea alin. 5¹ al art. 1 precum şi din Raportul comun din data de 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi, respectiv, al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României.

Curtea constată că însuşi legiuitorul prin adoptarea Legii nr. 71/2015 a recunoscut inegalitatea de tratament şi implicit starea de discriminare rezultate ca urmare a aplicării succesive a actelor normative privind salarizarea în sistemul bugetar între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Potrivit art. I pct. 1 din OUG nr. 20/2016, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, se introduce un nou articol, art. 3¹, cu următorul cuprins: „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin, (1), începând cu luna august 2016 personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate» după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară, activitatea în aceleaşi condiţii; (3) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază indemnizaţiei de încadrare 1a nivel maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se ia în calcul suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor inclusă în acesta, doar dacă persoana deţine titlul ştiinţific de doctor. (4) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/îndemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei., grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie/specialitate clin cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490 2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor ari 14 clin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care _________________________ două acte normative”. .

Ulterior, a fost adoptată OUG nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, care, la art. 3 1 din O.U.G. nr. 57/2015, după alineatul (1) au fost introduse patru noi alineate, aliniatele 1 ind. 1 – 1 ind. 4, cu următorul cuprins: „(l 1 ) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzuta la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadre ar. 284/2010 salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (1 2 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariate prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti . (1 3 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, , având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate. (1 4 ) Pentru personalul didactic de predare din învăţământul superior universitar salariului de bază similar în plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcţiei didactice ocupate se stabileşte cu respectarea criteriilor care s-au avut în vedere la acordarea salariului de încadrare ____________________, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază, fără compensaţii tranzitorii, cu excepţia celei pentru titlul ştiinţific de doctor obţinut în domeniul pentru care îşi desfăşoară activitatea”.

Prin Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

Prin considerentele acestei decizii, s-a reţinut că „pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 32. În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare”, la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.”

Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.“

În cuprinsul acestei decizii s-a arătat că personalul din „celelalte autorităţi şi instituţii publice“ la care se referă textul supus interpretării sunt: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi), precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.“

Făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a observat că soluţia legislativă a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim a fost adoptată de legiuitor, începând cu data de 9 aprilie 2015, prin introducerea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, astfel că toate considerentele expuse de instanţa constituţională se verifică şi în respectiva cauză.

Totodată, s-a arătat că „a aprecia că nivelul maxim al salarizării nu poate include drepturile obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive, decât dacă au fost emise ordine de salarizare, ar însemna să fie lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite consecinţa aplicării sau nu a prevederilor legale. Cu alte cuvinte, ar însemna ca neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive să producă consecinţe juridice în sensul privării unor titulari de drepturile lor specifice“.

Prin aceeaşi decizie s-a observat că „hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi, respectiv, 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007, nu vizează situaţii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală“, astfel că aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceasta fiind logica egalizării drepturilor salariale avute în vedere de legiuitor la edictarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că „dacă s-ar da o altă interpretare, aceasta ar fi contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, în consecinţă, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestei reglementări“.

Prin urmare, astfel cum reiese din statuările obligatorii ale instanţei supreme şi de contencios constituţional, nivelul maxim al salariului la care se face egalizarea trebuie să aibă în vedere şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, iar o astfel de egalizare, în aprecierea Curţii de Apel, produce efecte începând cu data de 9 aprilie 2015, dată la care au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 71/2015 de aprobare şi completare a OUG nr. 83/2014 care, prin art. 1 alin. 5 1 , conţine prevederi similare cu cele cuprinse la art. 1 OUG nr. 20/2016, în forma anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 43/2016, modificări declarate neconstituţionale potrivit deciziei anterior precizate .

În baza actelor normative, personalul care primeşte indemnizaţiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, vor fi salarizaţi la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe,a fost introdus în OUG nr. 83/2014 art. 1 ind. 1 prin care se prevăd următoarele:

„ (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. I – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”, capitolul II – Unităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare din anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ”, anexa nr. IV – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură”, anexa nr. V – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Diplomaţie”, anexa nr. VI – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie”, anexa nr. VII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională” şi anexa nr. VIII – Reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C___, în numele pârâtului Parchetul de pe lângă T_________ C___, î mpotriva sentinţei civile nr. 2607 din 26.09.2018 a Tribunalului C___ pronunţată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o menţine ca fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C___, cu sediul în P-ţa Ş_____ cel M___ nr. 1 C___-N_____ jud. C___, în numele pârâtului Parchetul de pe lângă T_________ C___, cu sediul în C___-N_____ cu sediul C___-N_____, Calea Dorobanţilor, nr. 2-4, jud. C___, împotriva sentinţei civile nr. 2607 din 26.09.2018 a Tribunalului C___ pronunţată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 30 ianuarie 2019.”

Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe

Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” – specializat litigii de muncă și asigurări sociale