Cât priveşte situaţia persoanelor care din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, Curtea Constituțională a României a constatat, prin Decizia nr. 25 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 26 aprilie 2017, că „acestea pot prezenta o suită de afecţiuni ale căror simptome pot genera un comportament de natură a afecta atât propria viaţă, precum şi pe cea a altora, cât şi aspecte ce ţin de ordinea publică sau bunele moravuri.
Prin urmare, prin forţa împrejurărilor, situaţia acestor persoane care nu sunt în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului lor impune cu stringenţă luarea măsurilor legale referitoare la aplicarea unui tratament medical adecvat în aşa fel încât să fie înlăturate orice riscuri iminente ce implică posibile vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane, precum şi distrugeri de bunuri materiale importante.” (paragraful 19).
Obligarea provizorie la tratament medical nu este o pedeapsă în sensul legii penale, dispunerea acestei măsuri de siguranţă este reclamată de existenţa unei stări de pericol pentru societate care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin obligarea suspectului/inculpatului de a urma, în mod regulat, tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări (paragraful 20).
Caracterul provizoriu al unei astfel de măsuri se deduce din faptul că aceasta este dispusă pe parcursul procedurilor judiciare (în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi/sau în cursul judecăţii) prin convertirea măsurii de siguranţă reglementată de art. 108 lit. a) din Codul penal într-o măsură procesuală a cărei subzistenţă sub o astfel de identitate se încheie odată cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti – potrivit art. 404 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile de siguranţă.
Aceasta nu înseamnă că, în mod automat, dispunerea obligării la tratament medical se întinde până la finalizarea procesului, întrucât menţinerea ei este indisolubil legată de însănătoşire ori de obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Totodată, măsura obligării provizorii la tratament medical va fi dispusă după ce, în prealabil, a fost efectuată o expertiză medico-legală, cu citarea suspectului/inculpatului şi numai în prezenţa avocatului ales sau numit din oficiu.
Persoana supusă măsurii are dreptul ca, la soluţionarea unei astfel de propuneri, să fie asistată şi de către un medic desemnat de aceasta care poate prezenta concluzii şi care poate participa la alcătuirea planului terapeutic.
În cazul în care a intervenit însănătoşirea ori o ameliorare a stării de sănătate care înlătură starea de pericol, măsura provizorie a obligării la tratament medical poate fi ridicată la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului/inculpatului ori a unui membru de familie al acestuia.
Măsura obligării la tratament medical este o măsură procesuală provizorie, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
