TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2730
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 MARTIE 2018
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P_________: C________ E____ D______
ASISTENT J_______: C_____ A_______
ASISTENT J_______: IA________ J_____ A________
GREFIER: T_______ S____ E________
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul D___ M_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. FETRANS S.A. prin l_________ j_______ R__ I_________ , având ca obiect „reconstituire vechime”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa din 07.03.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21.03.2018 şi 29.03.201 8.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII a Conflicte de Munca şi Asigurări Sociale, sub numărul XXXXXXXXXXXX, la data de 03 .10.2017, reclamantul D___ M_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ___________________ l_________ j_______, C___ L_____ de P_____ S_____ 6 şi C___ de P_____ a M___________ Bucureşti reconstituirea vechimii în muncă cu privire la perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx87, în care a fost angajat al _____________________ încadrat în funcţia de şofer, grupa a II a de muncă.
În fapt, reclamantul a arătat că documentul care cuprindea menţiuni cu privire la calitatea sa de angajat, respectiv carnetul de muncă ________ nr. xxxxxxx a fost pierdut, astfel cum i s-a comunicat la data de 19.04.2017 de către lichidatorul j_______ al pârâtei _______________________>
În aceste condiţii, reclamantul a arătat că a solicitat o adeverinţă din care să rezulte calitatea sa de salariat în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx87, precum şi salariul brut obţinut, cu menţionarea eventualelor sporuri, dar în lipsa unor evidenţe clare, pârâta nu i-a putut elibera această adeverinţă.
Reclamantul a mai arătat că în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx87 a fost încadrat ca şofer, grupa a II a de muncă, la Autobaza 5 Ferentari.
În drept, reclamantul nu a invocat nicio dispoziţie legală, solicitând administrarea probei cu înscrisuri şi martori.
La data de 20.11.2017, pârâta C___ de P_____ a M___________ Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei de P_____ a M___________ Bucureşti şi Casei Locale de P_____ S_____ 6, precum şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 205- art. 208C.p.c.
La data de 24.11.2017, pârâta ___________________ l_________ j_______ a solicitat ca în situaţia în care din administrarea probelor va rezulta faptul că reclamantul a fost angajatul societăţii debitoare în perioada 0 1.07.xxxxxxxxxxxxx87, grupa a II a de muncă să se admită cererea de chemare în judecată.
În drept, pârâta a invocat art. 205C.p.c., art. 279Codul muncii.
Prin încheierea de şedinţă din data de 07.02.2018, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei C___ L_____ de P_____ S_____ 6, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C___ de P_____ a M___________ Bucureşti şi a constatat că excepţia prematurităţii a rămas fără obiect.
În cauză a fost administrată proba cu î nscrisuri şi proba testimonială, declaraţiile martorilor D______ I___ şi D______ G_______ (f.110-111).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că la data de 01.07.1980 reclamantul D___ M_____ a fost transferat la Autobaza 5 Ferentari actuala _________________________ nr. 129/05.04.2017, iar conform notei de lichidare din data de 03.04.1987 la data de 15.03.1987 a încetat contractul individual al reclamantului.
Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamantul urmăreşte să obţină reconstituirea vechimii în muncă pentru activitatea prestată între anii 1980-1987, în funcţia de şofer, grupa a II a de muncă.
Instanţa constată că pretenţiile deduse judecăţii sunt parţial întemeiate.
Potrivit art. 279 alin. 1 C.muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. Totodată, potrivit art. 279 alin 2 C.muncii, după abrogarea Decretului 92/1976, vechimea în muncă stabilită până la data 31.12.2010 se re constituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa competentă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe care să ateste existenţa raporturilor de muncă.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă faptul că, în condiţiile în care persoana interesată deţine carnet de muncă, acesta reprezintă instrumentul probator al vechimii în muncă realizată până la data de 31 decembrie 2010, reconstituirea vechimii în muncă până la această dată, putând interveni numai pe fondul nedeţinerii carnetului de muncă.
Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea in munca, vechimea neîntrerupta in munca, vechimea neîntrerupta in aceeaşi unitate, vechimea in funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiţii deosebite, retribuţia tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta, astfel cum prevede art. 1 alin. 1 din Decretul 92/1976.
Prin urmare, în speţă, reclamantul, neavând carnet de muncă, întrucât a fost pierdut – aspect necontestat de niciuna dintre părţi îi sunt aplicabile dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Din declaraţia martorilor D______ I___ (f.110) şi D______ G_______ (f. 111) rezultă că reclamantul a lucrat în funcţia de şofer între anii 1980-1987 la Autobaza 5 Ferentari actuala _________________________ constată că declaraţiile martorilor se coroborează cu înscrisurile depuse.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, Tribunalul va constata vechimea în muncă a reclamantului în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx87, în funcţia de şofer, în cadrul fostului ________________________>
Cu privire la cuantumul salariului, Tribunalul arată că nu are date concrete de identificare ale elementelor salariale (datele înscrise în carnetele de muncă ale colegilor de serviciu nefiind suficiente), motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 162 alin. 2 din Legea nr. 263/2010„În situaţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă”
Cu privire la recunoaşterea grupei a II a de muncă, Tribunalul va respinge această solicitare ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Prin art. 2 din Decretul-lege nr. 68/08.02.1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului, publicat în Monitorul Oficial nr. 24 din 09.02.1990, s-a prevăzut că personalul de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective. Locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în grupele I şi II de muncă, potrivit prevederilor acestui articol, urmau a fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii decretului-lege.
Respectând termenul fixat de legiuitor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, împreună cu Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii au emis Ordinul nr. 50/05.03.1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 38 din 20.03.1990, prin care au precizat locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării.
Cu referire expresă la perioada în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul, pct. 13 din Ordinul nr. 50/1990 face următoarea precizare: „perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent (respectiv 05.03.1990) şi în continuare, se încadrează în grupele I şi II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuieşte Ordinele nr. 59/1969, nr. 105/1976 şi nr. 210/1977 ale ministrului muncii şi ministrului sănătăţii care îşi încetează aplicabilitatea”. Astfel, potrivit pct. 1 şi pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa 2 la acesta, nominalizarea persoanelor urmând să se facă de conducerea unităţilor împreună cu sindicatele din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară sau şi-au desfăşurat activitatea persoanele în cauză (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Anexele actului normativ cuprind listele locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 încadrate în grupa I de muncă – prima anexă şi grupa a II-a de muncă, cea de doua anexă.
În forma iniţială, anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990 avea 75 de poziţii, iar anexa 2 avea 130 de poziţii.
Ulterior, a fost emis şi prin Ordinul nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990 (nepublicat).
Anexa 1 a Ordinului nr. 125/1990 (grupa I de muncă) avea 44 de poziţii, iar anexa 2 (grupa a II-a de muncă) avea 142 de poziţii.
Mai mult, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 s-a abrogat Ordinul 50/1990, stabilindu-se o procedură clară de încadrare a locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite (art. 19 şi urm. Legea nr. 19/2000).
Potrivit pct.6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă, concrete, în care îşi desfăşurau activitatea persoanele respective.
În cauza însă, din probatoriul administrat rezultă că, în cadrul societăţii al cărei angajat a fost reclamantul, a fost recunoscuta şi acordată grupa a II a de muncă unor colegi de serviciu, încadraţi în funcţia de şofer. Tribunalul mai constată că fostul angajator nu a făcut menţiunea că activitatea desfăşurată in concret de către reclamant a fost încadrată în grupa a II a de muncă. Tribunalul subliniază că acordarea acestei grupe altor colegi nu probează şi nu înlocuieşte procedura de nominalizare a încadrării unui loc de muncă în grupă.
În consecinţă, Tribunalul constată că din probatoriul administrat rezultă ca reclamantul nu îndeplineşte condiţia de a fi fost nominalizat ca încadrându-se în grupa a II a de muncă de conducerea unităţii împreună cu sindicatul.
Din punct de vedere al probaţiunii condiţiilor de la locul de muncă, ce i-ar atrage încadrarea in grupa de munca pretinsă de reclamant, Tribunalul retine ca trebuie să existe o verificare a condiţiilor efective în care reclamantul a desfăşurat activitatea pe perioada pretinsă (care ar fi fost realizată de angajator, dacă ordinul s-ar fi aplicat benevol), în prezent nemaifiind posibilă verificarea efectivă a condiţiilor în care reclamantul şi-au îndeplinit activitatea la nivelul anilor 1980 – 1987.
Tribunalul precizează că Înalta Curte de Casaţie de Justiţie a arătat în Decizia nr. 9/2016 din XXXXXXXXXX că nu se poate vorbi de un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin regăsirea în anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfăşurat, pentru ca acesta să poată pretinde o recunoaştere directă a beneficiului lucrului în grupa superioară de muncă, constituirea dreptului efectuându-se în cadrul unei proceduri în care se prevedea îndeplinirea unor atribuţii specifice de către partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanţi ai salariaţilor) şi verificări concrete cu sprijinul unor instituţii ale statului (medicale, de protecţie a muncii).
În măsura în care aceste verificări pot fi substituite prin actul jurisdicţional al instanţei, aceasta poate face încadrarea activităţii unei persoane în grupa superioară de muncă.
Premisa derulării acestei proceduri în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele 1 şi 2 ale variantei consolidate a ordinului. Aceasta conferă celui care a desfăşurat activitatea respectivă dreptul de a obţine recunoaşterea pentru sine a faptului că a lucrat în condiţii deosebite faţă de cele normale, astfel că efortul suplimentar depus în aceste condiţii creează o vocaţie la acordarea unor facilităţi la deschiderea drepturilor de pensie.
Astfel, faptul că reclamantul a exercitat funcţia de şofer nu îi conferă per se şi recunoaşterea grupei a II a de muncă, în absenţa unui probatoriu efectiv cu privire la condiţiile particulare în care şi-a desfăşurat activitatea. Probele administrate (declaraţiile martorilor) privesc situaţii generale şi nu constituie probă în dovedirea condiţiilor de muncă avute în perioada 1980-1987.
În lumina acestor considerente de fapt şi de drept, Tribunalul va admite în parte acţiunea şi va constata vechimea în muncă a reclamantului în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx87, în funcţia de şofer, în cadrul fostului ________________________>
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul D___ M_____, având CNP – xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Bucureşti, __________________________ nr. 1A, _______________, _______________________, în contradictoriu cu pârâta S.C. FETRANS S.A., cu sediul în Bucureşti, _______________ nr. 27, s_____ 5, înregistrată la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J40/xxxxx/1991, CUI xxxxxxx, prin l_________ j_______ R__ I_________ , cu sediul în Bucureşti, ____________________. 6, ______________, _____________, s_____ 3.
Constată vechimea în muncă a reclamantului în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxx87, în funcţia de şofer, în cadrul fostului ________________________>
Cu drept de apel în 10 de zile, cererea de apel se depune la Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, sub sancţiunea nulităţii.
Pronunţată, azi 29.03.2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
P_________, Asistent j_______, Asistent j_______, Grefier,
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe”