Potrivit dispozițiilor art. 55 lit. b) din Codul muncii, ”contractul individual de muncă poate înceta astfel: b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;”.
În literatura de specialitate1 s-a statuat că pentru a înceta contractul individual de muncă prin acordul părţilor sunt necesare următoarele:
– existenţa unui contract încheiat în formă scrisă;
– să existe consimţământul salariatului şi al angajatorului, dat cu intenţia expresă de a înceta contractul prin această modalitate;
– consimţământul părţilor să nu fie afectat de vicii.
Cu privire la formă, dat fiind faptul că încheierea contractului individual se face în formă scrisă (mutuus consensus), pentru respectarea principiului simetriei, şi încetarea contractului prin acordul părţilor trebuie să se facă tot în scris (mutuus dissensus).
Indiferent de cine are inițiativa încetării contractului individual de muncă prin acordul părților, este imperativ să existe o cerere scrisă din partea unei părți care să fie acceptată de către cealaltă parte.
Și în jurisprudență2 s-a statuat în mod constant că părţile, în cunoştinţă de cauză, trebuie „să exteriorizeze concret şi precis voinţa de încetare a contractului şi să nu intervină vreo cauză care să conducă la afectarea voinţei părţilor din cauza existenţei unui viciu de consimţământ […] indiferent cine are iniţiativa încetării contractului, aceasta constituie o ofertă adresată celeilalte părţi, fiind necesară acceptarea ofertei de către cealaltă parte, materializată printr-o decizie semnată şi confirmată de ambele părţi. Consimţământul părţilor trebuie să fie serios, explicit şi să excludă orice echivoc.”
”Pentru a se proceda la încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b) din Codul muncii trebuie să existe o cerere sau altă manifestare neîndoielnică din care să rezulte intenţia clară a salariatului de a părăsi instituţia la care lucrează.”3
În cazul în care angajatorul decide de la sine putere încetarea contractului individual de muncă, fără a exista condiția esențială, necesară și obligatorie a obținerii consimțământului salariatului concediat, decizia de încetare este lovită de nulitate absolută.
Dacă angajatorul a semnat înscrisuri în numele și pe seama salariatului care să ateste o situație nereală, o astfel de faptă constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată putându-se demera proceduri pentru tragerea la răspundere penală și civilă a persoanelor vinovate de săvârșirea unei astfel de fapte.
O decizie de încetare a contractului individual de muncă întemeiată doar în drept pe dispozițiile art. 55 lit. b) din Codul muncii, fără a se solicita și obține acordul salariatului, echivalează cu o decizie de concediere și este lovită în mod evident de nulitate absolută. În atare situație, în lipsa consimțământului salariatului, decizia de încetare a contractului individual de muncă este lipsită, și în drept, de temei legal.
Intr-o astfel de situație, salariatul concediat abuziv poate formula ocerere de chemare în judecată prin care să se solicite:
– anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă;
– repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea salariatului pe postul ocupat anterior încetării contractului;
– obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii până la reintegrarea efectivă;
– obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat și altele). În litigiile de muncă nu se datorează taxe judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererea de chemare în judecată se adresează Tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
Decizia de încetare a contractului poate fi contestată în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” specializat litigii de muncă
1 Voinescu Veronica, Codul muncii comentat, Editura Universul Juridic, 2017.
2 Decizia civilă nr. 123 din data de 14 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
3 Curtea de Apel Galaţi, Secția privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr. 489/2008.