1. Sediul materiei
Sediul materiei contestației la executare se găsește în dispozițiile art. 598-6011 din Codul de procedură penală.
2. Cazurile în care se poate formula contestație la executare
Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
3. Instanța competentă
În cazurile prevăzute la pct. 2 lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere; iar în cazul prevăzut la pct. 2 lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
4. Rezolvarea contestaţiei la executare
Procedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea prevăzută la art. 597 din Codul de procedură penală.
Astfel, când rezolvarea situaţiilor este dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi, în cazurile prevăzute la art. 90 din Codul de procedură penală, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
La judecarea contestației la executare se citează şi administraţia penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.
Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată.
Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ poate participa la judecată şi prin intermediul videoconferinţei, la locul de deţinere, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului.
Participarea procurorului este obligatorie.
După ascultarea concluziilor procurorului şi a părţilor, instanţa se pronunţă prin sentinţă.
Regulile de mai sus se aplică şi în cazul în care rezolvarea contestației la executare este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.
Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Judecarea contestaţiei la hotărârea primei instanţe se face în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.
În cazul arătat la pct. 2 lit. d) din prezentul articol, dacă din hotărârea pusă în executare nu rezultă datele şi situaţiile de existenţa cărora depinde soluţionarea contestaţiei, constatarea acestora se face de către instanţa competentă să judece contestaţia.
Cererea poate fi retrasă de condamnat sau de procuror, când este formulată de acesta.
După pronunţarea soluţiei definitive ca urmare a admiterii contestaţiei la executare, se face o nouă punere în executare conform procedurii.
Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
5. Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile
Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la pct. 2 lit. a) şi b) din prezentul articol, la instanţa de executare sau la instanța în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la pct. 2 lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea pe latură civilă priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile.
6. Contestaţia privitoare la amenzile judiciare
Contestaţia împotriva executării amenzilor judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare.
7. Soluţionarea cererilor fictive
Contestațiile la executare în privinţa cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum şi cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe