Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă

1. Sediul materiei

Regulile și condițiile întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață sunt prevăzute la art. 592 și urm. din Codul de procedură penală.

2. Cazurile de întrerupere a executării pedepsei

Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în următoarele condiţii:

a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea pedepsei în penitenciar, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că întreruperea executării pedepsei şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situaţie, executarea pedepsei se întrerupe pentru o durată determinată.

Este important de reținut că ntreruperea  executării pedepsei nu poate fi dispusă dacă cel condamnat şi-a provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenţiei chirurgicale, prin acţiuni de autoagresiune sau prin alte acţiuni vătămătoare, sau în situaţia în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale.

b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se întrerupe până la încetarea cauzei care a determinat întreruperea.

3. Cine poate formula cererea de întrerupere a executării pedepsei?

Cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi făcută de procuror şi de condamnat, iar în cazul în care condamnatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cererea poate fi formulată și de către administrația penitenciarului.

4. Ce obligații are condamnatul pe durata întreruperii executării pedepsei?

Pe durata întreruperii executării pedepsei, condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă;

b) să ia legătura, în termenul stabilit de instanţă, cu organul de poliţie desemnat de aceasta în cuprinsul hotărârii de întrerupere a executării pedepsei închisorii pentru a fi luat în evidenţă şi a stabili mijlocul de comunicare permanentă cu organul de supraveghere, precum şi să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără informarea prealabilă a instanţei care a dispus întreruperea;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

e) pentru cazul în care condamnatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a administrației penitenciarului, să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul, iar pentru cazul în care condamnatul este însărcinat sau are copil mai mic de un an, să îngrijească copilul mai mic de un an.

Pe durata întreruperii executării pedepsei, instanţa poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

b) să nu comunice cu persoana vătămată sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;

c) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.

5. Depunerea cererii de întrerupere a executării pedepsei

În cazul prevăzut la pct. 2 lit. a) din prezentul articol, cererea de întrerupere a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea, însoţită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. După primirea raportului de expertiză medico-legală cauza se soluţionează de instanţa de executare.

Instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Cererea de prelungire a întreruperii anterior acordate se soluţionează de instanţa care a dispus întreruperea executării pedepsei.

În situația prevăzută de art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, prelungirea întreruperii este posibilă numai dacă prima întrerupere s-a datorat faptului că persoana condamnată este gravidă, întreruperea acordându-se până la încetarea cauzei. În atare situație, cererea de prelungire, întemeiată pe teza a II-a a art. 589 alin. (1) lit. b), trebuie făcută înainte de naşterea copilului.

Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei poate fi atacată cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Instanţa de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei, în ziua pronunţării, organului de poliţie desemnat în cuprinsul hotărârii de întrerupere a executării pedepsei închisorii pentru a lua în evidenţă persoana, jandarmeriei, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte condamnatul, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu paşaportul pe durata amânării.

6. Revocarea întreruperii executării pedepsei

În caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite potrivit pct. 4 din prezentul articol, instanţa de executare revocă întreruperea executării şi dispune punerea în executare a pedepsei privative de libertate.

Organul de poliţie desemnat de instanţă în cuprinsul hotărârii cu supravegherea celui faţă de care s-a dispus întreruperea executării pedepsei verifică periodic respectarea obligaţiilor de către condamnat şi întocmeşte lunar un raport în acest sens către instanţa de executare.

În cazul în care constată încălcări ale obligaţiilor stabilite de instanță, organul de poliţie sesizează, de îndată, instanţa de executare.

7. Caracterul executoriu al hotărârii de întrerupere a executării pedepsei

Spre deosebire de hotărârea prin care se dispune amânarea aplicării pedepsei, hotărârea prin care se dispune întreruperea executării pedepsei nu mai este executorie, întrucât contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare.

8. Evidenţa întreruperii executării pedepsei

Instanţa care a dispus întreruperea executării pedepsei comunică de îndată această măsură instanţei de executare, locului de deţinere şi organului de poliţie.

Instanţa de executare şi administraţia locului de deţinere ţin evidenţa întreruperilor acordate. Dacă la expirarea termenului de întrerupere persoana condamnată la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deţinere, administraţia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de poliţie, în vederea executării. Pe copia mandatului de executare se menţionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei.

Administraţia locului de deţinere comunică instanţei de executare data la care a reînceput executarea pedepsei.

Timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socoteşte în executarea pedepsei.

Pedeapsa accesorie se execută şi pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.

Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe

Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe”