În Monitorul Oficial nr. 85 din data de 4 februarie 2019 a fost publicată Decizia Î.C.C.J. nr. 72 din 15 octombrie 2018 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 102 alin. (1) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 85/2014, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.168/88/2016/a1 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, s-a stabilit că:
”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 102 alin. (1) teza I şi a II-a din Legea nr. 85/2014, cererile de admitere a creanţelor, formulate de creditorii cu creanţe anterioare datei de deschidere a procedurii, alţii decât salariaţii, trebuie să fie depuse la tribunal în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii şi înregistrate într-un registru care se va păstra la grefa tribunalului.”
Decizia este general obligatorie din data de 04.02.2019, iar pentru instanța care a solicitat dezlegarea, de la data pronunțării, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 85/2014
„Art. 102. – (1) Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanţelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. […]”
Este important de reținut că prin O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, art. 102 alin. (1) a suferit modificări, însă aspectele supuse interpretării (teza I şi teza a II-a a acestui articol) au rămas neschimbate.
Dezlegarea Înaltei Curți asupra dispozițiilor art. 102 alin. (1) teza I și a II-a din Legea nr. 85/3014
Pentru a dezlega chestiunea de drept supusă analizei, judecătorii Înaltei Curți au reținut că art. 102 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014 stabileşte expres că administratorul judiciar este cel care înregistrează creanţele salariale, înregistrare pe care o face din oficiu în baza evidenţelor contabile ale debitoarei. Este o situaţie de excepţie reglementată expres doar în privinţa creanţelor salariale.
În schimb, în privinţa celorlalţi creditori, în timp ce prima teză a art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se referă la „depunerea” cererii de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, teza a II-a a aceluiaşi text legal face menţiune despre „înregistrarea” acestor cereri într-un registru păstrat la grefa tribunalului.
Divergenţele de interpretare apărute în practică au fost generate de faptul că legea nu indică în mod expres locul unde trebuie depuse cererile de admitere a creanţelor de către creditorii cu creanţe anterioare datei de deschidere a procedurii, alţii decât salariaţii, şi nici atribuţia administratorului judiciar/lichidatorului de a prelua şi înregistra aceste cereri, menţionând doar limita de timp în care se depun declaraţiile, precum şi locul înregistrării acestora.
Cererea de creanţă depusă în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii şi înregistrată la grefa tribunalului, fie de către creditor, personal sau prin reprezentant, fie de către administratorul judiciar, prin registratură, prin poştă sau prin alt mijloc prevăzut de lege, are drept efect dobândirea calităţii de creditor îndreptăţit să participe la procedură.
Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 19 din Legea nr. 85/2014, „creditor îndreptăţit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanţă asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanţei, în urma admiterii căreia acesta dobândeşte drepturile şi obligaţiile reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum şi prin închiderea procedurii; au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului”.
Aşadar, una dintre condiţiile necesare pentru dobândirea calităţii de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, cu toate drepturile şi obligaţiile aferente, este înregistrarea unei cereri de admitere a creanţelor la grefa tribunalului.
În mod similar, art. 102 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 prevede că toate creanţele prezentate a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditor.
De la data înregistrării în registrul de creanţe, cererea dobândeşte dată certă, putându-se stabili dacă a fost depusă în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, fără administrarea altor probe şi fără concursul altor participanţi la procedură.
Chestiunea de drept generată de interpretarea diferită a prevederilor art. 102 alin. (1) primele două teze din Legea nr. 85/2014 vizează situaţia depunerii cererilor de creanţe numai la administratorul judiciar în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii şi înregistrării acestora la tribunal cu depăşirea limitei de timp anterior menţionate. S-a pus problema dacă în această situaţie operează sancţiunea decăderii prevăzută de art. 114 din Legea nr. 85/2014.
S-a apreciat că pentru lămurirea acestei chestiuni de drept trebuie pornit de la caracterele cererii de admitere a creanţelor. Aceasta din urmă îmbracă forma unei cereri de chemare în judecată cuprinzând, în special, elementele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 85/2014.
În privinţa elementelor extrinseci ale cererii, cum ar fi locul depunerii, deşi legea insolvenţei nu prevede expres, devin aplicabile prevederile art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, conform cărora „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil”. Astfel, în temeiul normei generale prevăzute la art. 199 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care se aplică în completare, cererea de admitere a creanţelor, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare la registratura tribunalului.
De asemenea, potrivit art. 94 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, „Actele de sesizare a instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS”.
Ca orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti, cererea de admitere a creanţelor va fi considerată ca făcută în termen, în condiţiile art. 183 din Codul de procedură civilă, dacă a fost depusă înăuntrul termenului fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere. În mod similar, în privinţa cererii de admitere a creanţelor este aplicabilă repunerea în termen reglementată de art. 186 din Codul de procedură civilă.
În concluzie, întrucât este o cerere în justiţie, incidentală, formulată în cadrul unei proceduri de insolvenţă, cererea de admitere a creanţelor trebuie să fie depusă la tribunal în termenul prevăzut de lege. Momentul înregistrării cererii coincide cu cel al depunerii în cazul prezentării creditorului sau reprezentantului acestuia la registratura tribunalului şi diferă în cazul depunerii cererii prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod special prevăzut de lege.
Administratorul judiciar nu acţionează ca un mandatar al creditorilor, ci este, alături de instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic şi lichidatorul judiciar, un organ care aplică procedura şi care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2014. Art. 58 din Legea nr. 85/2014 stabileşte principalele atribuţii ale administratorului judiciar, printre acestea neregăsindu-se primirea declaraţiilor de creanţă şi înregistrarea acestora la tribunal.
În situaţia depunerii cererii de admitere a creanţelor numai la administratorul judiciar, deşi legea nu prevede în sarcina acestuia o obligaţie sub acest aspect, este posibil ca administratorul judiciar să înainteze cererea către tribunal pentru înregistrare în registrul de creanţe. În acest caz, pentru a fi considerată în termen, cererea de creanţe trebuie înregistrată la tribunal în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii.
Depunerea cererii de admitere a creanţelor la administratorul judiciar are doar rolul de informare a acestuia, facilitând verificarea creanţelor cu celeritate, însă nu suplineşte obligaţia creditorilor de a depune cererile la tribunal.
În sprijinul acestei interpretări sunt şi prevederile art. 3 cu raportare la anexa nr. 3.3 – Notificare privind deschiderea procedurii insolvenţei, din Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.692/C/2006. Astfel, potrivit conţinutului-cadru al notificării privind deschiderea procedurii insolvenţei, la secţiunea „Informaţii suplimentare”, se precizează că: „Cererea de înscriere a creanţei şi documentele care o însoţesc vor fi depuse la dosar sau transmise prin poştă pe adresa instanţei, în dublu exemplar, unul pentru a fi comunicat administratorului judiciar şi unul pentru a rămâne la dosar, cu menţiunea că exemplarul pentru administratorul judiciar poate fi comunicat în mod direct acestuia, prin poştă”.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe”