Libertatea de exprimare în jurisprudența CEDO
Unul dintre drepturile care ar poate intra în conflict cu dreptul la confidențialitate și dreptul la protecția datelor este libertatea de exprimare, care este protejată atât de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (articolul 10), cât și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolul 11).
Libertatea de exprimare include libertatea de a emite și păstra opinii, precum și de a primi și a transmite informații și idei.
În principiu, protecția libertății de exprimare se extinde la toate formele de exprimare (prin declarații scrise, picturi/tablouri, filme, fotografii etc.), difuzate de orice individ sau grup și indiferent de tipul de suport.
Conform art. 10 din CEDO, libertatea de exprimare poate fi limitată din mai multe motive specifice:
1. pentru a proteja drepturile sau reputațiile altora;
2. securitate națională;
3. ordine publică;
4. sănătate publică sau moravuri;
5. integritatea teritorială sau siguranța publică;
6. confidențialitatea informațiilor primite cu încredere;
7. autoritatea și imparțialitatea sistemului judiciar.
Orice limitare adusă libertății de exprimare trebuie să fie decisă în conformitate cu următoarele condiții cumulative:
a. orice restricție trebuie să fie prevăzută de lege;
b. restricția trebuie să îndeplinească unul dintre scopurile prevăzute mai sus;
c. restricția trebuie să fie necesară pentru atingerea scopului prevăzut.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, mass-media joacă un rol esențial în exercitarea libertății de exprimare. Aceasta este definită adeseori drept un ”câine de pază” a cărui sarcină este controlul conduitei autorităților publice, diseminarea informațiilor cu privire la problemele politice și asupra altor domenii de interes public. Ca atare, dacă o persoană demonstrează că a acționat în capacitatea sa jurnalistică, potrivit CEDO, ar trebui să beneficieze de o protecție suplimentară acordată mass-media în conformitate cu articolul 10. (”Revine presei să transmită informații și idei cu privire la problemele politice la fel ca și în cele din alte domenii de interes public. Nu numai că presa are sarcina de a transmite astfel de informații și idei: publicul are, de asemenea, dreptul de a le primi ” – cauza Lingens contra Austriei).
O măsură prin care un jurnalist ar fi obligat să își divulge sursa/sursele sau informațiile, precum și impunerea unei sancțiuni pentru nedivulgarea sursei/surselor sunt considerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind interferențe cu exercitarea libertății de exprimare. De asemenea, perchezițiile desfășurate în spațiile de radiodifuziune pot să pună în pericol confidențialitatea surselor jurnalistice și, prin urmare, sunt o altă formă de interferență cu libertatea presei (cauza Goodwin contra Marea Britanie).
Libertatea de exprimare și protecția datelor nu sunt întotdeauna în conflict. Există situații în care protecția eficientă a datelor personale și a dreptului la confidențialitate garantează în același timp libertatea de exprimare. De exemplu, supravegherea comunicațiilor electronice interferează cu protecția datelor și drepturile de confidențialitate, dar, în același timp, afectează libertatea de exprimare deoarece poate descuraja persoanele să difuzeze și să primească în mod gratuit informațiile prin aceste mijloace.
Arhivele jurnalistice
Deși funcția principală a presei este de a acționa ca un garant al democrației, arhivele jurnalistice au un rol secundar poate la fel de valoros prin menținerea și punerea la dispoziția publicului a arhivelor care conțin știri care au fost anterior publicate.
De exemplu, în cauza Węgrzynowski și Smolczewski contra Poloniei, doi avocați s-au plâns că un articol din ziar dăunător reputației lor (pe care instanțele poloneze, în procedurile de calomnie anterioare, le-au găsit că sunt bazate pe informații insuficiente și că încalcă drepturile celor doi avocați) a rămas accesibil publicului pe website-ul ziarului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe de altă parte, nu a constatat că a existat o încălcare a vieții private a celor doi avocați, determinată de refuzul instanțelor naționale de a obliga ziarul să elimine articolul care dăunează reputației solicitanților din arhiva sa de internet.Curtea a reținut că nu este rolul instanțelor de judecată să se erijeze în rescrierea istoriei prin ordonarea scoaterii din domeniul public a tuturor urmelor de publicații care s-a constatat, prin decizii judiciare, că reprezintă un atac nejustificat asupra reputațiilor individuale.
Cu toate acestea, Curtea a reținut că era recomandabil să fie adăugat un comentariu la articolul de pe site-ul web prin care să se informeze publicul cu privire la rezultatul procesului civil în care instanțele au permis reclamanților să solicite protecția drepturilor lor personale (sub formă de disclaimer, comentariu, notă, etc.).
GDPR, libertatea de exprimare și mass-media
Așa cum am precizat, dreptul la protecția datelor poate interfera uneori cu alte drepturi fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare. Cadrul legal pentru protecției datelor personale din UE conține anumite dispoziții în scopul echilibrării acestor drepturi fundamentale.
Dreptul persoanelor vizate de a solicita ștergerea propriilor date personale sau ”dreptul de a fi uitat” este deosebit de important pentru aplicarea eficientă a protecției datelor (datele personale trebuie limitate la ceea ce este necesar în scopurile pentru care datele respective sunt prelucrate-principiul minimizării datelor personale).
Conform legislației UE, GDPR furnizează baza legală pentru dreptul de a fi uitat. Trebuie subliniat totuși că exercitarea dreptului de a fi uitat poate contrasta uneori cu, printre altele, libertatea de exprimare. De aceea, GDPR conține anumite derogări în care dreptul de a fi uitat nu va fi aplicabil. Una dintre ele este atunci când prelucrarea datelor cu caracter personal este necesară pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și informare.
Dreptul de a fi uitat constă în protejarea vieții private a persoanelor și nu ștergerea evenimentelor din trecut sau restricționarea libertății presei. Libertatea de exprimare, precum și cercetarea în scop istoric și științific sunt protejate. De exemplu, niciun politician nu ar trebui să poată elimina observațiile/comentariile anterioare de pe internet.
De asemenea, statele membre pot adopta legi pentru a reconcilia protecția datelor cu accesul public la documentele oficiale (articolul 86 din GDPR). Un astfel de acces poate face parte din libertatea de exprimare (dreptul de a primi informații) iar statele, prin instituțiile și autoritățile lor publice au obligația de a nu stânjeni accesul presei la informații.
GDPR conține anumite dispoziții care vizează concilierea dreptului la protejarea datelor cu caracter personal cu libertatea de exprimare, inclusiv exprimarea jurnalistică. Unul dintre acestea este articolul 85 care prevede derogări și derogări de la anumite obligații din GDPR pentru prelucrarea datelor realizate în scopuri ”jurnalistice sau în scopul expresiei academice, artistice sau literare”, în măsura în care acestea sunt necesare pentru concilierea dreptului la protecția datelor cu caracter personal cu libertatea de exprimare și informație.
Prin urmare, scutirea se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către profesioniștii media (în calitatea lor de operatori) pe parcursul activității lor jurnalistice atunci când, de exemplu, publică sau investighează cazuri cu scopul de a le difuza publicului (inclusiv prelucrarea datelor cu caracter personal ale surselor de informații jurnalistice).
Considerentul 153 din GDPR specifică faptul că scutirea jurnalistică ar trebui să se aplice în special prelucrării datelor cu caracter personal în domeniul audiovizual și în arhivele noi și bibliotecile de presă. De asemenea, se prevede că, pentru a ține seama de importanța dreptului la libertatea de exprimare, este necesar să se interpreteze noțiuni referitoare la această libertate, cum ar fi jurnalismul, în linii mari (fără a se limita la mass-media tradiționale, cum ar fi presa tipărită, radio sau tv ).
Regulile de protecție a datelor se aplică și altor activități care implică stocarea și prelucrarea datelor cu caracter personal de către organizațiile media, precum abonamente sau marketing/publicitate.
De asemenea, scutirea nu derogă toate domeniile GDPR (capitolele specifice care vor fi scutite pentru prelucrarea datelor jurnalistice au fost enumerate la articolul 85.2 din GDPR). De exemplu, mass-media nu va fi scutită de obligația de a dispune măsuri de securitate adecvate pentru a preveni încălcarea datelor.
Trebuie menționat, în același timp, că GDPR lasă o marjă semnificativă de flexibilitate statelor membre în ceea ce privește modul în care interpretează articolul 85 din Regulament, inclusiv sub aspectul derogărilor și exonerărilor, și realizează un echilibru corect între protecția datelor personale și libertatea de exprimare în legislațiile lor naționale. Având în vedere că domeniul de aplicare al articolului 85 este discutabil și poate fi supus diferitelor interpretări, acest lucru este susceptibil să conducă la inconsecvențe în aplicarea derogărilor/exonerărilor dintre diferite state membre.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe