Potrivit dispozițiilor art. 1063 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 194/2002, ”interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare. (2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 8 alin. (2) lit. a)-b1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).”
În ceea ce privește conținutul obligatoriu al informării străinului cu privire la dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România, dispozițiile art. 1063 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002 stabilesc în mod clar că ”dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.”
Prin urmare, actul prin care se comunică o astfel de măsură trebuie să conțină referiri concrete la împrejurările de fapt care au dus la dispunerea măsurii, pentru ca cel vizat să poată identifica dacă situația de fapt descrisă este una reală și dacă ea corespunde în drept textelor de lege indicate că au stat la baza luării măsurii de către pârât.
În lipsa motivării în fapt a măsurii interzicerii intrării în România, petentul nu își poate formula o apărare eficientă și efectivă, iar instanța de judecată competentă nu poate efectua controlul de legalitate cu care a fost investită ca urmare a formulării contestației.
Practica jurisprudențială a statuat în mod constant că ”actul atacat de reclamantă nu îndeplineşte o exigenţă fundamentală a oricărui act administrativ, şi anume cea care se referă la motivarea adecvată a actului, necesară pentru ca instanţa, în cadrul controlului pe care-l exercită, să poată aprecia cu privire la legalitatea acestuia, şi care are rolul de a împiedica emiterea unor acte cu abuz de putere, cu depăşirea marjei de apreciere a autorităţii. În concret, se constată că actul atacat nu conţine motivele temeinice pentru care autoritatea a considerat că este necesară în cazul concret aplicarea măsurii interzicerii intrării în România a reclamantei pe o perioadă considerabilă (…)” (Curtea de Apel București, litigiu privind regimul străinilor, Contencios administrativ și fiscal, Decizia civilă nr. 1923/04.06.2019)
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe”