”Problema admisibilităţii acţiunilor privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă, a celor având ca obiect obligarea de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă şi problema calităţii procesual pasive în aceste tipuri de acţiuni au fost dezlegate de ÎCCJ prin Decizia nr. 2/15 februarie 2016, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanţe, în condiţiile art. 517 alin 4 Cod procedură civilă.
Instanţa supremă a stabilit că pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare.
În cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acțiuni în realizare – obligaţie de a face – având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a încadrării în grupele superioare de muncă.
Angajatorul desfiinţat în urma procedurilor de insolvenţă, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosinţă, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea acestei decizii, pentru stabilirea calităţii procesual pasive, s-a distins între două situaţii de fapt.
Pe de o parte s-a avut în vedere situaţia în care există acte primare, prin care angajatorul a făcut încadrarea, potrivit atribuţiilor ce îi reveneau în baza legislaţiei speciale (Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării), în legătură cu care solicitantul nu poate produce dovezi.
Pe de altă parte, ÎCCJ a analizat situaţia când nu există acte primare, întrucât angajatorul fie a omis, fie nu a considerat că acel salariat a lucrat în condiţii speciale de muncă.
Prin urmare, este stabilit că prin inexistenţa documentelor primare se înţelege situaţia în care salariatul a fost omis de către angajator de la recunoaşterea derulării activităţii sale în condiţiile grupei superioare de muncă, deşi la nivelul unităţii s-a urmat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 şi există acte care dovedesc aceasta.
Această interpretarea rezultă şi din considerentele expuse de ÎCCJ cu privire la calitatea procesuală a persoanei care deţine în prezent arhiva fostului angajator, arătându-se că aceasta poate fi chemată în judecată doar pentru a elibera adeverinţa ce cădea în sarcina fostului angajtor, potrivit art. 34 codul muncii, adică atunci când nu există dubii cu privire la vechimea în muncă a salariatului sau la existenţa condiţiilor deosebite de muncă, prin care se justifică desfăşurarea activităţii în grupa a doua de muncă.
ÎCCJ a arătat că doar atunci când din documentele existente rezultă cu claritate situaţia salariatului reclamant, inclusiv sub aspectul dovedirii grupei de muncă în care a fost încadrat, se poate aprecia că există documente primare, caz în care o acţiune în recunoaşterea activităţii desfăşurate în grupele superioare de muncă ar apărea ca lipsită de interes.
Aşadar, având în vedere dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii, instanţa de apel concluzionează că atat timp cat intimata _______ SRL care este detinatorul de arhiva al societatii radiate ________________ invederat in apel ca nu detine documente primare intocmite de ___________________ care sa rezulte incadrarea in grupa a doua de munca pentru niciunul din salariatii societatii, neexistand asadar documente primare nici in ceea ce o priveste pe reclamanta , CJP D___ justifica legitimitate procesuala pasiva in cauza.
Nu pot fi primite sustinerile apelantei in sensul ca adeverintele nr 90/12.03. 2009 si 33/29.01.2012 eliberate de ______________________ urmarea de catre fostul angajator a procedurii incadrarii in grupa superioara de munca potrivit Ordinului 50/1990 , adeverinta nr 90/2009 mentionand chiar si un act de nominalizare-Tabelul nr 1-, atat timp cat aceste adeverinte au fost emise la nivelul anilor 2009 si 2012 de catre __________________________ care era insa radiata inca din anul 2000 conform certificatului de furnizare informatii eliberat de ONRC , depus la fila 15 din dosarul de fond
Inexistenţa documentelor din care să rezulte încadrarea reclamantei în grupa a doua de muncă atrage şi imposibilitatea obligării deţinătorului de arhivă la eliberarea unei adeverinţe, act care trebuie să aibă la bază înscrisuri emanând de la fostul angajator şi care relevă cu certitudine situaţia încadrării activităţii reclamantului în grupa superioară de muncă.
Față de cele anterior expuse, Curtea constata ca in mod corect a fost respinsa de catre prima instanta exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei CJP D___, exceptie invocata de parata CJP D___ in fata primei instante.”[1]
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” – specializat litigii de muncă și asigurări sociale
[1] Decizia civilă nr. 347 din 06.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția I Civilă, definitivă.