Regula este aceea că salariatul care efectuează curse de transport pe teritoriul Uniunii Europene sau a Spațiului Economic European beneficiază de drepturile salariale stabilite prin contractul individual de muncă sau prin acte adiționale, veniturile acestuia constând în principiu, în salariul pe țară minim pe economie, și diurna externă negociată cu angajatorul. Aceasta variază, în funcție de politicile fiecărui angajator.
Deși, când vine vorba despre neplata drepturilor salariale, în cazul în care acestea sunt clar prevăzute în contract sau în acte adiționale recuperarea lor nu ar pune probleme, intervin dificultăți în recuperarea diurnei externe negociate doar verbal între părți.
Însă, chiar și într-o atare situație salariatul nu rămâne păgubit, deoarece unele dispoziții legale îi protejează interesele și vin în sprijinul său.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 237/19.03.2020, Tribunalul Timiș a admis în parte cererea salariatului reclamant privind obligarea angajatorului la plata diurnei externe negociate verbal la cuantumul de 500 euro/săptămână, însă neprevăzută în documente (contract individual de muncă sau alte acte adiționale). În hotărârea pronunțată, Tribunalul a reținut următoarele:
”In ceea ce priveşte solicitarea de a se plăti de către parata diurna de 2000 EUR, instanţa constata:
Art. 44 alin. 2 din codul muncii menţionează faptul ca salariatul delegat are dreptul, pe lângă cheltuielile de transport si cazare si la o indemnizaţie de delegare „in condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil”.
Partile nu au negociat un cuantum al acesteia conform contractului individual de munca. Instanţa retine ca susţinerile reclamantului cu privire la o înţelegere verbală, in sensul ca parata va acorda o diurna de 500 euro/saptamana, nu au fost dovedite, la dosar neexistând nici un înscris in acest sens. Or, in lipsa unui înscris, parata nu poate fi obligata sa plătească reclamantului o astfel de diurna.
Astfel , in lipsa unui acord al părţilor cu privire la nivelul diurnei, tribunalul apreciază ca sunt aplicabile dispoziţiile prevederilor H.G. nr. 518/1995.
Conform H.G. nr. 518/1995, parata avea obligaţia de a-i acorda reclamantului, pe langa salariu, atât cheltuielile pentru transportul efectuat, cat si diurna pentru deplasare/staţionare. Totodată, potrivit art. 5 din H.G. nr. 518/1995, diurna este o indemnizaţie zilnica in valuta in vederea acoperirii cheltuielilor de hrana si a celor mărunte si uzuale .
Conform anexei I din acest act normativ diurna minima stabilita de lege este de 35 euro pe zi pentru Italia/Germania. Din probatoriu administrat precum si din cele afirmate de către parata rezulta ca reclamantul a fost plecat in delegaţie 28 zile, astfel ca suma cuvenita reclamatului ar fi de 35 EUR/zi* 28 zile = 980 EUR.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite parţial petitul doi al acţiunii, in sensul ca va obliga parata sa plătească reclamantului suma de 980 EUR si nu 2000 EUR, astfel cum a fost solicitata de reclamant .”
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” specializat litigii de muncă
