Potrivit dispozițiilor art. 61 din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară; b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală; c) în cazul în care, prin decizie a organelor …
Etichetă: nulitatea deciziei de concediere
Nulitatea absolută a deciziei de concediere. Obligativitatea indicării motivelor care au determinat concedierea
”Decizia în cauză nu respectă dispoziţiile art. 76 litera a din Codul Muncii, în sensul că nu precizează motivele care determină concedierea apelantei-reclamante, element obligatoriu, prevăzut sub sancţiunea nulităţii potrivit art. 78 din Codul Muncii. Simpla menţiune din decizie,,reorganizarea activităţii societăţii” şi a temeiului de drept nu reprezintă o motivare în sensul dispoziţiilor legale menţionate. Norma de drept impune ca în decizia de concediere să se arate „motivele care au determinat concedierea” respectiv alte circumstanţe concrete care au fundamentat decizia de reorganizare a activităţii, cu consecinţa desfiinţării postului ocupat de apelanta-reclamată. Noţiunea de reorganizare a activităţii societăţii este una generală, …