Tribunalul Prahova, Sentinţa civilă nr. 1637/10 iulie 2019, nedefinitivă, (cu opinie separată a unui asistent judiciar în sensul respingerii contestaţiei):
Prin hotărârea Tribunalului s-au statuat următoarele:
”Prin decizia de concediere, reclamantul a fost sancţionat disciplinar pentru postările efectuate pe pagina sa personală de Facebook, în timpul liber, astfel cum a recunoscut şi intimata. S-a constatat că s-a sancţionat o faptă care nu a fost săvârşită în timpul programului de lucru, faptă care a presupus postarea unor mesaje fără a fi menţionate în mod direct peroanele vizate sau prin care s-au prezentat anumite situaţii privind activitatea angajatorului, de exemplu că vor urma iar indisponibilizări, neplata salariilor, proteste spontane (f.107-114 vol.I).
În acest context, tribunalul a apreciat că aceste postări reprezintă o modalitate de manifestare a libertăţii de exprimare, drept prevăzut atât de Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Diversitatea şi libera circulaţie a ideilor, aidoma pluralismului, sunt caracteristici importante ale societăţilor democratice. Pentru a garanta exerciţiul efectiv al acestora, orice formă sistematică de cenzură prealabilă trebuie interzisă, iar conţinutul oricărui mesaj adresat publicului trebuie să fie liber, deoarece o societate democratică poate exista doar în măsura în care se bazează pe o diversitate de idei.
În acelaşi timp, libertatea presupune responsabilitate şi nu există în viaţa socială libertate dincolo de orice limite, ce privesc protecţia unor valori sociale şi a drepturilor şi reputaţiei aparţinând altor persoane.
Depăşirea acestor limite este de natură să angajeze răspunderea civilă, administrativă sau chiar penală a celor care săvârşesc fapte ce se circumscriu unui asemenea cadru, ceea ce nu se verifică în cauză.
Principiul libertăţii de informare rămâne, însă, în toată substanţa sa şi se impune ca atare atât autorităţilor publice, cât şi oricăror alte persoane, fizice sau juridice, în accepţiunea art.10 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, aplicarea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă pentru simple critici formulate în postările de pe Facebook ale reclamantului în timpul liber, pe lângă faptul că este disproporţionată, este de natură să anihileze orice voce critică şi contrară în sine principiilor libertăţii de exprimare, aplicarea acestor sancţiuni fiind de natură a crea ea însăşi prejudicii de imagine universităţii.
Fără critici şi fără opinii separate progresul oricărei societăţi şi al oricărei forme de asociere este îndoielnic şi poate fi viciat. Acceptarea lor reprezintă recunoaşterea unei forme a diversităţii şi a liberei circulaţii a ideilor, în fapt a libertăţii de exprimare, sancţionarea cu orice preţ a criticilor (şi mai ales atunci când este realizată de cei criticaţi) nefiind compatibilă acestei valori a societăţii democratice.”
În OPINIA SEPARATĂ formulată în sensul respingerii contestaţiei, asistentul judiciar a arătat că, potrivit mențiunilor din decizia de concediere nr.35/07.02.2019 emisa angajator, contestatorul a postat in datele 13.06.2018,28.07.2018,19.08.2018,01.11.2018, 04.11.2018 ,08.12.2018, 10.01.2019 si 15.01.2019 ( in mod repetat), pe pagina personala de Facebook mesaje scrise sau cu continut video ce utilizează un limbaj injurios la adresa conducerii sau a unor salariati ai societatii, pe criterii de apartenenţa la sindicatul majoritar din cadrul societăţii, în opinia societăţii fiind lezate demnitatea si reputaţia profesionala a conducătorului societatii cat si demnitatea salariatilor vizati de mesajele salariatului, cu instigarea la indisciplina fata de angajator, ceea ce afectează imaginea si interesele angajatorului.
Din analiza înscrisurilor ce reprezintă transcriere pe suport scris a mesajelor postate de contestator în spaţiul virtual, respectiv pe Facebook (filelele 38-48) se constata comportamentul contestatorului ce s-a manifestat pe pagina on-line (cu acces public).
Vastitatea unei reţele de socializare presupune, raportat la natura, particularităţile şi scopul acesteia, că utilizatorii nu deţin proprietatea spaţiului efectiv de publicare, neputând estima şi cu atât mai puţin controla întinderea acestui spaţiu, care, astfel, capătă caracter public şi accesibilitate potenţială.
Prin urmare, nu se poate reţine că reţeaua de socializare Facebook ar fi un spaţiu privat comparabil cu o cutie poştală electronică, întrucât cutia poştală electronică este controlabilă de către proprietar, sub aspectul conţinutului informaţional transmis, respectiv depozitat, în timp ce Facebook este o reţea de socializare (informaţională) publică, receptivă perpetuu în web (internet), bazată pe un site web la care utilizatorii se pot înscrie şi interacţiona liber cu alţi utilizatori, deja înscrişi.
Aşadar, fapta constând în postările pe pagina reţelei de socializare îndeplineşte exigenţa juridică privind „caracterul public” întrucât, pe de o parte, mesajul a fost postat pe o reţea de socializare care prin natura sa este destinată accesului public/oricărui utilizator (utilizator existent – eventual „prieten”; utilizator nou – potenţial „prieten” sau utilizator „intermediat”), în faţa unui anumit număr de persoane, şi, pe de altă parte, mesajul a fost postat cu intenţia parvenirii la cunoştinţa utilizatorilor publici ai paginii (în mod direct a „prietenilor” şi indirect a celor care ar avea acces mijlocit) şi, pe cale de deducţie logică, categoriei destinatarilor (fapt ce rezultă neîndoielnic din adresarea în mesajele postate a categoriei membrilor de sindicat cu apartenenţa la sindicatul majoritar din societate, cat si a directorului societăţii).
Contestatorul a utilizat în postări a unor apelative de genul “grăjdar”, ”veterinar”, ”proști”, „retardați” ce se adresează unui grup țintă uşor de identificat din cadrul societăţii, utilizarea unor expresii profund jignitoare cât și alăturare de cuvinte care au ulterior un nou înțeles cu conotații sexuale, înjurături precum cele menționate și reţinute în Raportul comisiei de disciplină (fila 96 dosar,vol.1), cât şi în postările reclamantului (filele 107-114,vol.1) și respectiv în postarea video din CD-ul depus la dosarul cauzei cu acesta înregistrare (fila 121,vol.1).
Caracterul public al faptei imputate reclamantului rezultă şi din consecinţele efective şi directe ale postării în discuţie, în măsura în care, urmare a accesării paginii de socializare a recurentului de către anumiţi utilizatori (asociaţi publicului), mesajul a devenit accesibil publicului larg, neutilizator al reţelei de socializare în cauză, prin diseminarea acestuia în mass-media. (Decizia nr.4546/2014 a ICCJ). Asadar, prin aceste postări (fiind fără relevanță dacă au fost efecutate în timpul liber al contestatorului) acesta a încalcat dispozitiile cap. IX din Regulamentul intern al T.C.E. cat si a Codului de etica al personalului din cadrul societatii.
În opinia minoritară, postarile efectuate de contestator sunt de natură a aduce grave vătămaări demnității si reputaţiei profesionale a conducătorului societăţii cât si demnităţii salariaţilor vizaţi de mesajele salariatului, cu instigarea la indisciplină față de angajator încălcând în mod vădit normele de disciplina muncii prevăzute de dispozițiile Codului Muncii.
Astfel faptele săvârşite în mod repetat de contestator sunt de o gravitate care lezează în mod grav relaţiile de muncă, buna credinţă în derularea contractului de muncă, relaţiile de muncă fiind iremediabil vătămate motiv pentru se apreciază de asistentul judiciar că sancţiunea aplicată contestatorului este temeinică şi legală, contestaţia formulată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.”
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” specializat litigii de muncă