La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract sau în act adițional o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
Încheierea clauzei de neconcurenţă reprezintă o măsură de protecţie luată de către angajator pentru a preveni o eventuală concurenţă neloială pe domeniul său de activitate.
Deşi nu constituie una dintre clauzele cu privire la care dispoziţiile legale în materie prevăd obligativitatea negocierii şi cuprinderii în contractul individual de muncă, odată realizat acordul părţilor şi în ceea ce priveşte inserarea în contract a unei atari clauze, specifice, dobândeşte aceeaşi forţă obligatorie ca şi celelalte clauze ale contractului încheiat între părţi.
Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.
Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.
Clauza de neconcurență nu își produce efectele în cazul în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi i) din Codul muncii, ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
În mod firesc, utilitatea clauzei ţine seama de interesele angajatorului şi acesta ar trebui să aibă posibilitatea să o activeze sau nu, după cum consideră de cuviinţă. În acest sens, angajatorul poate insera în clauza de neconcurenţă şi un drept al său de opţiune, în sensul activării sale sau nu odată cu încetarea raporturilor de muncă.
În măsura în care clauza de neconcurenţă a fost negociată pur şi simplu, fără un drept de opţiune, aceasta se activează de drept şi va înceta fie la data expirării perioadei de aplicare negociate, fie la data intervenirii unui acord între cele două părţi cocontractante.
La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” specializat litigii de muncă
