Prin Decizia nr. 618/2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Mon. Of. nr. 89 din 05.02.2019, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin această decizie s-au lămurit anumite împrejurări cu privire la încadrarea anumitor locuri de muncă în condiții speciale și, menținerea ori, după caz, încadrarea în asemenea condiții, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 325/2015 care a modificat Legea nr. 263/2010.
Astfel, prin Decizia sus-menționată Curtea a constatat că ”dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 enumera locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, iar ipoteza prevăzută la lit. e) se referă la acele locuri de muncă în care încadrarea în condiţiile speciale a avut în vedere nu doar natura activităţii, ci şi condiţiile concrete în care se desfăşoară aceasta în diversele unităţi şi consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii salariaţilor şi a capacităţii de muncă a acestora.
Aceste condiţii nu puteau fi constatate decât printr-o evaluare concretă, care s-a realizat anterior, potrivit procedurii stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003.
În urma acestei evaluări, Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a stabilit lista activităţilor şi unităţilor unde se află locuri de muncă încadrate în condiţii speciale. Abrogând Legea nr. 226/2006, Legea nr. 263/2010 a preluat listele activităţilor şi unităţilor cu locuri de muncă încadrate în condiţii speciale în anexele nr. 2 şi 3.
Curtea a mai reţinut că, alături de enumerarea expresă a locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale, în cuprinsul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 3 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ stabileşte criteriile generale care justifică această încadrare, arătând că este vorba de „locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor”. Per a contrario, atunci când locurile de muncă nu întrunesc aceste criterii, acestea nu pot fi încadrate în condiţii speciale.
Prin urmare, judecătorii Curții au apreciat că încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în condiţii speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ, iar, în măsura în care, în urma reevaluării, se constată că aceste criterii nu mai sunt întrunite, nu se mai poate vorbi de existenţa unui temei legal pentru a se păstra o astfel de încadrare.
De altfel, lămuritoare sunt şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 29 decembrie 2011, în care se arată, în mod expres, că „reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale se realizează în baza următoarelor criterii:
a) existenţa activităţilor şi a unităţilor pentru care se solicită reevaluarea, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare;
b) existenţa locurilor de muncă pentru care au fost acordate avizele de încadrare în condiţii speciale, la unităţile solicitante;
c) existenţa, la locurile de muncă pentru care se solicită reevaluarea, a aceloraşi factori de risc identificaţi iniţial pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiţii speciale;
d) identificarea prezenţei efectelor nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor identificate prin boli profesionale sau boli legate de profesiune, pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiţii speciale la locurile de muncă şi pentru care se solicită reevaluarea iar „menţinerea încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale se realizează în condiţiile îndeplinirii cumulative a criteriilor prevăzute la alin. (1)”.
Faptul că prin art. II din Legea nr. 325/2015 s-a prevăzut în mod expres că, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă datorează contribuţia de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiţii normale de muncă, aceştia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiţii speciale de muncă”, nu este de natură să schimbe concluziile mai sus reţinute.
Astfel, deşi, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, textul de lege amintit se aplică de la momentul intrării sale în vigoare pentru viitor (în vigoare din 21.12.2015), această situaţie nu trebuie interpretată în sensul că, anterior intrării sale în vigoare, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă datorau contribuţia de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiţii speciale de muncă.
Din contră, precizarea făcută în textul de lege, în care se arată că angajatorii nu mai plătesc contribuţii de asigurări sociale aferente locurilor de muncă în condiţii speciale, „nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiţii speciale de muncă”, nu face decât să confirme cele mai sus reţinute, în sensul că, prin constatarea inexistenţei condiţiilor concrete de risc la locul de muncă, în urma reevaluării, dispoziţiile legale referitoare la locurile de muncă în condiţii speciale nu mai sunt incidente.”
Extras din Decizia nr. 618/2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Mon. Of. nr. 89 din 05.02.2019
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” – specializat litigii de muncă și asigurări sociale