1. Indemnizația de detașare – reglementare
Legea nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale definește indemnizația specifică detașării, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h), ca fiind acea indemnizație destinată să asigure protecția socială a salariaților acordată în vederea compensării inconvenientelor cauzate de detașare, care constau în îndepărtarea salariatului de mediul său obișnuit.
Art. 3 alineatul (7) din Directiva 96/71 prevede că alocațiile specifice detașării sunt considerate parte a salariului minim dacă nu sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare și masa.
Legea nr. 16/2017 transpune Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii. Transpunerea acestei prevederi se regăsește în cadrul art. 11 din Legea nr. 16/2017. În acest sens, indemnizația specifică detașării transnaționale va fi considerată parte a salariului minim, în măsura în care nu este acordată cu titlu de rambursare a cheltuielilor generate de detașare, respectiv pentru rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masă.
Art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii prevede că „angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: (…) c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă” .
De asemenea, în art. 46 alin. (4) din Codul muncii se menționează că „salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil”.
2. Cuantumul diurnei/indemnizației de detașare
În ceea ce privește cuantumul indemnizației de detașare/diurnei, regula este aceea că se stabilește de comun acord de către părți.
În cazul în care părțile nu au stabilit cuantumul drepturilor cuvenite salariatului, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 9-11 din H.G nr. 1860/2006 care stabilesc că personalul detașat sau delegat beneficiază de diurnă care, în cazul celor care sunt delegați în străinătate, se calculează potrivit H.G. nr. 518/1995.
În această situație, așa cum se calculează diurna pentru intern prin raportare la cuantumul diurnei prevăzut de lege pentru instituțiile bugetare, în lipsa altor reglementări speciale, diurna se calculează și pentru cetățenii români care lucrează în străinatate tot prin raportare la cuantumul diurnei pentru instituțiile bugetare, respectiv misiuni diplomatice, consulare și altele ca fiind valoarea minimală a diurnei – 35 euro/zi, conform poz. nr. 65, categoria I din Anexa la H.G. nr. 518/1995.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 160 – 161, art. 168, art. 169 alin. (1) și art. 170 – 171 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) din Codul muncii care prevede că „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul”, instanta va putea dispune obligarea angajatorului la plata indemnizației de detașare neachitate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data scadentă până la data plății efective.
3. Plata cheltuielilor de chirie pe durata detașării salariatului
În ceea ce privește obligarea angajatorului la plata indemnizației pentru chiria imobilului în care locuiește salariatul detașat, raportat la drepturile acordate pe perioada detașării transnaționale, Legea nr. 16/2017 definește cheltuieli generate de detașare, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g), ca fiind orice cheltuieli cu transportul, cazarea și masa, efectuate în scopul detașării.
Cheltuielile de transport, cazare și masa oferite sau suportate de societatea care detașează transnațional salariați într-un stat membru trebuie considerate ca reprezentând o acordare sau o rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare sau generate de detașare.
Conform art. 8 lit. c) din Legea nr. 16/2017, „salariații detașati de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaționale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condițiile de muncă stabilite prin acte cu putere de lege, acte administrative, prin convenții colective sau sentințe arbitrale de generală aplicare, valabile în statul membru, altul decât România, sau în Confederația Elvețiană, pe teritoriul căruia/căreia sunt prestate serviciile, cu privire la: (…) c) salariul minim definit potrivit art. 2 alin. 1 lit. f), inclusiv compensarea sau plata muncii suplimentare”.
Art. 3 alineatul (7) din Directiva 96/71 prevede că alocațiile specifice detașării sunt considerate parte a salariului minim dacă nu sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare și masa.
Legea nr. 16/2017 transpune Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii. Transpunerea acestei prevederi se regăsește în cadrul art. 11 din Legea nr. 16/2017. În acest sens, indemnizatia specifică detașarii transnaționale va fi considerată parte a salariului minim, în măsura în care nu este acordată cu titlu de rambursare a cheltuielilor generate de detașare, respectiv pentru rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masă.
Art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii prevede că „angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: (…) c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”.
De asemenea, art. 46 alin. (4) din Codul muncii menționează că „salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil”.”
Toate informațiile prezentate mai sus sunt preluate din Sentința civilă nr. 239/PI din data de 19.03.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția I Civilă.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” specializat litigii de muncă