Prin publicarea Legii nr. 179/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei în Monitorul Oficial nr. 829/2019 s-au adus câteva modificări relevante la regimul francizei.
În primul rând, prin intrarea în vigoare a ante-menționatei legi se modifică şi câteva prevederi din Codul fiscal, mai exact art. 7 punctul 15. De asemenea, va fi înfiinţat și Registrul Naţional de Franciză în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. În acest registru se înregistrează, la cerere, informaţiile furnizate de către francizori prin documentul de dezvăluire de informaţii. Francizorii au posibilitatea de a înregistra gratuit documentul de dezvăluire de informaţii în Registrul Naţional de Franciză.
Astfel, conform prevederilor noii Legi, franciza reprezintă un ’’sistem de comercializare a produselor şi/sau al serviciilor şi/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continuă între persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic şi financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită francizat, dreptul şi impune obligaţia de a exploata o afacere, în conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze mărcile de produse şi/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum şi însemne ale comercianţilor, beneficiind de un aport continuu de asistentă comercială şi/sau tehnică din partea francizorului, în cadrul şi pe durata contractului de franciză încheiat între părţi în acest scop.’’
Francizorul nu poate fi decât un profesionist care:
a) este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate sau a oricărui alt drept de proprietate intelectuală sau industrială; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
b) conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
c) asigură francizatului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
d) utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului;
e) demonstrează aplicarea concretă a cunoştinţelor pe care le deţine, în cadrul unei unităţi-pilot; obiectivele principale ale unităţii-pilot sunt testarea şi definitivarea formulei de afaceri.
Francizorul furnizează potenţialului francizat un document de dezvăluire de informaţii care trebuie să cuprindă cel puțin informații referitoare la experiența francizorului, istoricul litigiilor, suma inițială pe care trebuie să o investească francizatul, detaliile privind persoanele care se coupă de managementul francizei etc.
Potrivit noilor prevederi, beneficiarul (așa cum era definit de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 52/1997) devine francizat. Francizatul reprezintă un profesionist, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor.
Până la debutul reţelei sale de franciză, francizorul va opera eficient un concept de afaceri, pentru o perioadă de minim un an o unitate-pilot.
Conform legii, respectiv art. 1 alin. (5), unitatea-pilot este ’’echivalentul unui prototip, având scopul de a asigura cea mai facilă cale de aplicare în practică a reţetei de succes a francizorului, de a testa sistemul de franciză şi infrastructura acestuia, servind proiectării programului de franciză şi elaborării manualelor de instruire şi a operaţiunilor zilnice.”
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe”