I. Preambul
Cadrul legal național pentru adopția internațională este reprezentat de prevederile din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, iar cadrul legal general este dat de Convenția de la Haga – Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale (încheiată la Haga la 29 mai 1993 și ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, cu modificările ulterioare).
Prin sintagma „adopție internațională” înțelegem adopția în care adoptatorul sau familia adoptatoare și copilul ce urmează a fi adoptat au reședința obișnuită în state diferite, iar, în urma încuviințării adopției, copilul urmează să aibă aceeași reședință obișnuită cu cea a adoptatorului. În esență, adopția internațională poate fi procedura prin care un copil care nu a găsit o familie în statul său de origine reușește să își găsească o familie dintr-un alt stat, numit stat primitor.
Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 273/2004:
”Adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa A.N.P.D.C.A. (Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie) şi numai în următoarele situaţii:
a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei;
b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicit’’
În continuare, potrivit alin. (2) al aceluiași articol de lege:
”Adopţia prevăzută la alin. (1) lit. b) este permisă pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei şi nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), într-un termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei.’’
Procedura adopției internaționale presupune ca Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, după finalizarea demersurilor administrative, să transmită o cerere de încuviințare a adopției internaționale la instanță. După ce instanța judecătorească încuviințează adopția, copilul adoptat se va deplasa pe teritoriul statului primitor. Ca atare, observăm că sunt diferențiate două etape în procedura adopției internaționale: etapa administrativă și etapa judiciară.
II. Etapa administrativă
Primul pas constă în formularea și transmiterea unor cereri de către persoanele care doresc să adopte un copil din România.
Cererile persoanelor sau familiilor care au reşedinţa pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise către A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate. Dacă persoanele care formulează cererile au reședința într-un stat care nu este parte semnatară a Convenției de la Haga, cererile sunt transmise prin intermediul autorității cu atribuții în acest sens sau organizației acreditate din statul de primire.
Potrivit prevederilor art. 65 din Legea nr. 273/2004, cererea formulată de adoptator va fi luată în evidență de către A.N.P.D.C.A. doar în situația îndeplinirii următoarelor condiții:
”a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;
b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor;
c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;
d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor;
e) adoptatul va beneficia în ţara străină de aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului.
Formularea și transmiterea cererii către A.N.P.D.C.A. nu este suficientă, ea trebuie însoţită de documentele care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 65 (în original sau, după caz, în copie legalizată şi însoţite de traducerea autorizată în limba română). Se observă astfel că simpla cerere a adoptatorului nu are efectul direct de luare în evidență, înregistrarea cererii fiind condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor cinci cerințe, dovedită prin documente.
Verificarea celor cinci cerințe cade în sarcina statului primitor, prin organismele sale. Aceste organisme acreditate vor evalua situația fiecărui adoptator sau familie adoptatoare, în funcție de caracteristici și specific, evaluarea culminând cu concluzia dacă adoptatorul sau familia adoptatoare este apt/aptă și corespunzător/corespunzătoare pentru adopție.
În sarcina organismelor acreditate cad și obligațiile: de a garanta că vor urmări evoluția copilului adoptat pe o perioadă de cel puţin 2 ani după ce acesta ajunge pe teritoriul statului primitor; de a asigura servicii postadopție (putând consta în consilierea atât a adoptatului cât și a adoptatorului sau a familiei adoptatoare, grupuri de informare și de sprijin, etc.) cât și de a se asigura că adoptatul va avea același tratament juridic cu al unui copil biologic al adoptatorului sau familiei adoptatoare (această ultimă obligație constând într-o obligație de monitorizare a adoptatului).
Potrivirea iniţială şi practică a copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în străinătate se realizează de compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura direcţiei de la domiciliul copilului adoptat.
În scopul de a determina dacă există compatibilitate a adoptatorului sau familiei adoptatoare cu copilul, persoana sau familia selectată ca urmare a realizării potrivirii iniţiale este obligată să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul. Precizăm faptul că numărul întâlnirilor dintre copil şi adoptatori este de minimum 8, dintre care cel puţin 4 întâlniri trebuie să se desfășoare în prezenţa responsabilului de caz şi/sau a psihologului.
La finalul perioadei de cel puțin 30 de zile consecutive, direcția teritorială de la domiciliul copilului va întocmi un raport cu privire la concluziile potrivirii dintre copil și potențialul adoptator sau familie adoptatoare, raportul fiind tradus de un traducător autorizat într-o limbă de circulaţie internaţională și însoțit şi de 3 fotografii recente ale copilului. Potrivit art 97 alin. 5 din Normele Metodologice din 2016 de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei,responsabilul de caz este cel care întocmeşte şi transmite A.N.P.D.C.A., în termen de 5 zile, raportul de potrivire.
La momentul notificării autorităților centrale sau a organizațiilor acreditate din statul primitor se va solicita acestora din urmă să comunice acordul său împreună cu acordul adoptatorului sau al familiei adoptatoare atât cu privire la continuarea adopției, cât și cu privire la selecția copilului, precum și dovezi scriptice/garanții de unde rezultă că adoptatul poate intra și locui pe teritoriul statului primitor.
Ulterior înregistrării acordurilor prevăzute de lege, A.N.P.D.C.A. emite acordul vizând continuarea procedurii de adopţie internaţională şi îl transmite de îndată autorităţii centrale din statul primitor.
Etapa administrativă este relativ diferită în situația în care se adoptă internațional copilul de către soţia părintelui firesc. În acest caz, la cererea de încuviinţare a adopţiei se anexează documentul care consemnează rezultatul expertizei ADN pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată.
III. Etapa judiciară
Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documente, se transmite de către A.N.P.D.C.A. instanţei judecătoreşti, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau al familiei adoptatoare, precum şi a A.N.P.D.C.A.
După ce hotărârea judecătorească privind încuviințarea adopției internaționale rămâne definitivă, A.N.P.D.C.A. eliberează, la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, în termen de 5 zile lucrătoare, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga, urmând ca adoptatul să se poate deplasa în statul primitor. Din textul de lege rezultă că emiterea certificatului nu se va face din oficiu. Certificatul se va emite doar în urma primirii unei solicitări scrise din partea adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare, având anexată și hotărârea judecătorească definitivă, în copie legalizată.
Deplasarea adoptatului se va face numai însoţit de adoptator sau de cel puţin unul dintre soţii din familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului, în acest sens fiind interpretabile și prevederile din Convenția de la Haga, art. 19.1. ”Deplasarea copilului spre statul primitor nu poate avea loc decât în cazul în care au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 17. 2. Autorităţile centrale ale celor două state veghează ca deplasarea să se efectueze în deplină siguranţă, în condiţii corespunzătoare şi, dacă este cu putinţă, în compania părinţilor adoptivi sau a viitorilor părinţi adoptivi. (…)
Precizăm faptul că, potrivit dispozițiilor legii române, la fel ca și în cazul adopției interne, nu sunt prevăzute taxe pentru a urma procedura de adopție internațională. Durata totală a procedurii de adopție internațională este greu de preconizat.
De asemenea, prevederile Convenției de la Haga nu sunt aplicabile în cazul adopției internaționale a majorilor.
În ceea ce privește efectele adopției internaționale, menționăm că adoptații au dreptul de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut, dreptul să solicite şi să obţină informaţii care atestă adopţia, precum şi informaţii cu caracter general vizând traseul instituţional şi istoricul personal care nu dezvăluie identitatea părinţilor fireşti. Dezvăluirea adopţiei poate fi făcută numai în cazul persoanelor care au dobândit capacitate deplină de exerciţiu.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe