Suspendarea contractului individual de muncă reprezintă o măsură permisă de Codul muncii, care are ca efecte principale suspendarea prestării muncii de către salariat, corelativ cu suspendarea plății drepturilor salariale de către angajator, cu anumite particularități impuse de lege.
Concret, legea spune că pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele privind prestarea muncii și plata salariului, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne (este cazul, de exemplu, a indemnizațiilor de prestații și asigurări sociale, concedii medicale, asigurări sociale de sănătate, etc.)
Dispozițiile art. 49 din Codul muncii instituie 3 modalități de suspendare a contractului individual de muncă, respectiv:
– de drept;
– prin acordul părţilor;
– prin actul unilateral al uneia dintre părţi.
În special, Codul muncii stipulează că în cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
Cu titlu particular, în cazul în care salariatul absentează nemotivat de la locul de muncă una sau mai multe zile la rând și nu are acordul angajatorului/superiorului ierarhic, unitatea angajatoare are posibilitatea să dispună suspendarea contractului individual de muncă în temeiul art. 51 alin. (2) din Codul muncii.
Cu privire la această situație, în literatura de specialitate[1] a reținut că ”textul legal nu consacră dreptul salariatului de a suspenda contractul individual de muncă prin absenţe nemotivate, ci stabileşte consecinţa juridică a absenţelor, adică suspendarea contractului într-o asemenea situaţie”. Pe durata suspendării contractului, salariatul nu beneficiază de salariul aferent perioadei în care a absentat nemotivat.
Este important de reținut că măsura suspendării contractului individual de muncă nu reprezintă o sancțiune disciplinară, procedura cercetării disciplinare putând fi declanșată și derulată în condițiile art. 247 și urm. din Codul muncii.
Abia în urma cercetării disciplinare se poate constata salariatul a avut motive obiective pentru absențele sale (a fost în imposibilitate să ajungă la locul de muncă datorită unor intemperii, calamități, afecțiuni medicale, probleme familiale grave, accidente ș.a.) sau a absentat nemotivat de la locul de muncă, situație în care poate fi sancționat disciplinar, inclusiv cu desfacerea contractului individual de muncă.
Într-o decizie de speță[2] recentă s-a reținut că ”în ceea ce priveşte decizia nr. 212/14.02.2017 prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatoarei Curtea reţine că soluţia atacată este legală şi temeinică întrucât această decizie este dată în temeiul şi cu respectarea dispoziţiilor art. 51 alin. 2 din Codul muncii potrivit cărora „contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului ”. Astfel cum contestatoarea a recunoscut de-a lungul procesului, aceasta nu s-a mai prezentat la locul de muncă încă din data 13.10.2016, însă angajatorul i-a achitat drepturile salariale până la data de 31.01.2017.
În cauză nu este aplicabilă decizia Curţii Constituţionale nr. 261/2016 deoarece prin aceasta s-a declarat neconstituţionalitatea prevederilor art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii prin care se prevedea posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă pe durata cercetării disciplinare.
Scopul şi raţiunea prevederilor art. 51 alin. (2) din Codul muncii constau în asigurarea salarizării angajatului „pentru munca depusă”, astfel încât în situaţia lipsei nejustificate de la serviciu angajatorul are posibilitatea suspendării contractului de muncă până la clarificarea situaţiei, pornindu-se de la premisa că suspendarea raporturilor de muncă a pornit de la o faptă proprie a salariatului.”
Într-o altă decizie de speță [3] s-a dat o interpretare diferită dispozițiilor art. 51 alin. (2) din Codul muncii, reținându-se că ”pentru a putea dispune o astfel de măsură, apelanta trebuia să fi avut, în prealabil, o cerere în acest sens din partea salariatului reclamant, deoarece acest tip de suspendare facultativă este enumerat de legiuitor printre cauzele legale de suspendare ale contractului individual de muncă din inițiativa salariatului.
Deși această posibilitate este considerată de către apelantă ca fiind contrară logicii, avându-se în vedere premisa dispunerii suspendării, respectiv existența unor absențe nemotivate și improbabilitatea formulării unei astfel de cereri din partea salariatului care a absentat nemotivat, Curtea subliniază că această posibilitate nu este deloc ilogică, deoarece permite salariatului o altă rezolvare, într-o situație în care a absentat nemotivat, decât rezolvarea ce s-ar putea contura în urma declanșării unei proceduri de cercetare disciplinară prealabilă împotriva sa.
Tocmai pentru a evita o astfel de perspectivă, salariatul poate solicita angajatorului ca, pe perioada cât a absentat nemotivat, să îi fie suspendat contractul individual de muncă, ceea ce conferă o logică evidentă inserării dispozițiilor art. 51 alin. 2 în Codul muncii.
Curtea subliniază că măsura dispusă în baza art. 51 alin. 2 din Codul muncii nu se confundă cu o sancțiune (sancțiunile pe care un angajator le poate aplica fiind limitativ enumerate în prevederile art. 248 din Codul muncii și numai după declanșarea și finalizarea procedurii cercetării disciplinare prealabile), ci reprezintă o rezolvare, în baza inițiativei salariatului, cu acordul angajatorului (acesta fiind cel ce emite decizia de suspendare) a unei situații generate de existența unor absențe nemotivate.”
Deși, la o primă vedere, s-ar părea lipsită de logică juridică instituirea acestui caz de suspendare a contractului individual de muncă în categoria suspendării contractului la inițiativa salariatului, opinăm că interpretarea celei de-a doua decizii de speță expuse mai sus este în concordanță cu voința legiuitorului.
Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe
Titular Cabinet de Avocat ”Gherasim Andrei-Gheorghe” – specializat litigii de muncă și asigurări sociale
În măsura în care aveți nevoie de consultanță în privința unor situații similare, scrieți-ne problema dumneavoastră în următorul formular de contact.
[1] O. Ţinca, Unele observaţii referitoare la suspendarea contractului individual de muncă, în revista Dreptul nr. 5/2006, pag 73.
[2] Curtea de Apel Brașov, Secția civilă, Decizia civilă nr. 1803 din 26.11.2018.
[3] Curtea de Apel București, Secția a VII-a Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 3379 din 21 iunie 2016.